Arhivă personală

Mă uit pustiu la poza de vreme-ngălbenită,
Cu margini ondulate, cuminte stând lipită,
La încă două, trei fotografii păstrate –
Album ce-și strigă surd seaca singurătate.

Ce-aveam atunci și astăzi nu mai am,
Ce am acum și-atunci nu îndrăzneam,
Ce am găsit, ce am păstrat, ce am pierdut,
Ce vis împachetat de timp e azi nedesfăcut?

Copil eram, speram mai repede să cresc,
Mă prefăceam mai mare decât eram firesc,
Crezând ca-n basme că jocul cel ocult
Mă va grăbi spre viața râvnită de adult.

Dar zâmbetul de-atunci nu l-am mai retrăit,
Cu ochii puri de ieri nimic n-am mai privit,
Cu pasul inocent n-am mai călcat pe drum,
Chiar dacă-i stradă nouă, strălucitoare-acum.