Radiografia unei zile și a unei instituții – Poșta Română

Arhivă personală

La Poșta Română, se știe, nu se duce omul ca la o instituție care-i prestează un serviciu.
La Poșta Română românul merge înarmat cu arme. Albe: timp, răbdare, toleranță, indulgență.
Sar peste coada obligatorie, lăsând pozele să vorbească. Pentru că eu n-am avut ce face și-am scris o carte pe care mulți prieteni au vrut-o de la mine, am fost des la poștă în ultimele două luni, așa că certific că e aceeași coadă pandemică, deși pozele sunt făcute în două zile diferite, în orice zi și la orice oră.
Așadar, am așteptat, fiind și frig, să se adune mai multe treburi cu ei ca să mă încumet iar să-i vizitez.
O să numerotez treburile de azi, că merită.
1. Un retur. Singurul, de altfel, nici nu știam cum se procedează, dar am aflat acum: îți dau înapoi ce n-a ajuns la destinație, fără explicații. Eu, totuși, le-am cerut și-am căpătat un ridicat din umeri de la doamna:
– De unde să știu eu…

– Păi nu scrie nicăieri pe plic? Că văd multe scrisuri și ștampile.

– Scrie, dar nu-nțeleg.
2. Câteva reviste, trimise către mine din decembrie, pentru care n-am primit încă aviz. Dialogul a fost haotic (las „halucinant” pentru următorul, care mi s-a părut și mai și):
– Cum vi le-au trimis? Colet sau scrisoare?
– Nu mi-au precizat, de ce?
– Dacă era scrisoare, doamnă, vi le băga în cutia poștală.
– Imposibil, nu încap.
– Eu vă spun cum se face.
– … Mă rog, și dacă era colet?
– Primeați aviz.
– Păi aia e, că n-am primit.
– Înseamnă că n-au venit. Poate nu le-au trimis.
Exclud, din experiență, să decredibilizez revista respectivă:
– Le-au trimis, sunt sigură.
– Dacă n-ați primit aviz…
– Dar e posibil ca voi să le fi trimis retur, din greșeală…?
Rămâne interzisă:
– Doamnă, la noi nimic nu stă mai mult de zece zile. Deci nu-s la noi.
– Nu-s la voi că, nu se știe de ce, nu mi-ați dat mie aviz și le-ați trimis înapoi sau nu-s la voi că nu le-ați primit voi?
– … !!!???
3. Întrebarea mea precedentă fiind prea lungă pentru doamna în cauză, renunț de bună voie și trec la următoarea problemă: bani de ridicat prin Western Union. Îi dau numărul de tranzacție.
– Nu e, zice.
– Ce nu e?
– N-aveți nimic.
– Imposibil, zic. Uitați data trimiterii lor și bonul întreg.
– Mai ziceți-mi o dată numărul.
I-l mai zic o dată.
– Mda… o aud și înțeleg că-i o problemă. Nu se poate, continuă dumneaei.
– De ce? zic.
– Scrie RIA.
– … ???
– Uitați aici, sus, în colț, pe bon, scrie RIA. Nu se poate. Nu-i la noi.
– Dar e tot Western Union!
– Da, dar e RIA!
– Și ce e RIA? Unde e RIA?
– Nu știu, doamnă!
Apoi, pentru că mă blocasem, dar nici nu-mi venea sa plec așa, mai nedumerită decât intrasem, zice tot ea, cu ton de disculpare:
– Si oricum n-avem să vă dăm.
– N-ați fi avut 100 de lei?!?
– Nu, doamnă, n-avem!
4. Nici nu știu dacă se mai pune și acest punct, fiind vina mea exclusivă, dar întregește și el ansamblul unei după amiezi aiurea la poștă: mai aveam de trimis cuiva o carte, dar o uitasem acasă.
Concluzia: am fost degeaba, în cel mai pur sens al cuvântului… e voie la râs, am râs prima, mi-a trecut și frig, și tot, cu toate cele.
Recomand, așadar, un drum la Poșta Română ca exercițiu de spiritualitate.

35 de comentarii

  1. Issa, eu zic ca aici e alta pb.
    La Posta e o „lume speciala”, iar daca nu faci parte din acea lume sau nu te asemeni cu ei, nu prea te poti intelege cu cei de pe acolo. Nu vreau sa spun mai multe ca sa nu-i jignesc…😊
    Incearca la curieri, s-ar putea sa observi ca preturile nu difera prea mult.

    Apreciat de 1 persoană

    • Cred că pot scrie un articol și despre aplicația Fun Curier, obligatorie, în care drumul de a obține o comandă de curier cred că-i mai lung decît drumul curierului în sine! Sau poate-s eu prea atehnică. Dar da, exceptînd aplicația, sînt ireproșabili. Au ajuns a doua zi, oriunde i-am trimis.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Cu Posta este o intreaga aventura… si eu sunt patita cu ei. Recunosc ca incerc sa o evit, cred ca sunt doi ani de cand tot astept sa primesc o carte prin Posta Romana si nu dau semne sa o primesc curand 🤣.
    Prin urmare, macii tai vor ajunge si la mare, printr-un curier mai… responsabil 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Cine nu-i pățit, mă-ntreb…!
      Mulțumesc, Crisa, frumoasă surpriză… ❤ și indiscutabilă comparația între poștă și curieri, deși am trimis și eu cîteva prin Fun și mi-am prins urechile în aplicația lor! Dar serviciul în sine merită 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • asta chiar e criminal, cu suta de mii… sper să fi rezolvat între timp cu pensiile bunicilor noștri, vai de capul lor, chiar dacă le e în fire să stea la cozi.
      Apropo, chiar am văzut niște obiecte ciudate de vînzare la poștă în timpul discuțiilor respective, dar nu mai țin minte ce erau, dacă știam că o să-mi vărs nervii în scris, eram mai atentă :)))

      Apreciat de 2 persoane

    • Cred că toți care-am precut prin ea avem tomuri întregi în minte. Și, totuși, ea merge fără treabă înainte…
      Și eu îmi doresc să se termine odată cu toate instituțiile astea.

      Apreciat de 1 persoană

  3. exact de acestea ai nevoie :timp, răbdare, toleranță, indulgență..si din plin..o ora la coada pentru 2-3 minute cu o doamna care se misca cu viteza melcului beat, mega amarata saraca ca pana sa ajungi la ghisei mii de oameni si-au descarcat frustrarile pe ea:(

    Apreciat de 2 persoane

  4. Patita si cu Posta Romana, si cu curierii. Pe curieri chiar i-as impusca. Obraznici, neprofesionisti, nu vin niciodata la ora la care le spui ca esti acasa, ci mult inainte sau dupa… De parca omul ar trebui sa isi ia zi libera de la serviciu special pentru ei. Iar preturile difera mult, sunt duble si peste, la curieri.

    Apreciat de 2 persoane

    • Era și un banc foarte mișto despre curieri, old but gold, cică îl întreabă un curier pe unul pe stradă cît e ceasul, iar omul răspunde: între 9 și 17…
      La primit e ca la primit, mai nou e că te sună cînd ajung în fața blocului și aia e, dacă ești, bune, dacă nu – mîine.
      Dar la dat pachete, chiar vin fără nici un telefon. Însă, fiind acum atît de mult acasă, nu m-a mai deranjat, ce-i drept, ca pe vremuri.
      Însă, cînd îți permiți, sînt, indiscitabil, de preferat postei noastre!

      Apreciat de 2 persoane

  5. Te invidiez pentru răbdare. Eu cred despre mine că stau bine cu nervii, dar aici aş fi cedat de la primul dialog 😀
    Doamne! Bine că programul de muncă nu-mi permite să ajung la poştă. Că am avut momente de puţin regret, ştiu că e mai ieftin. Gata, m-am lecuit de tot, nu mai regret nimic 😀

    Apreciat de 2 persoane

  6. Amuzante, daca nu ești implicat, dar atât de edificatoare. Ai radiografiat așa bine atitudinea. Și despre curieri am aceeași părere proasta. 😁 Posta a fost pusă pe butuci, șefi incompetenți pe bani multi și angajați cu mentalitate de acum 50 de ani. Toate-s pe nervii noștri. Sa reziști! 😘❤️

    Apreciat de 2 persoane

  7. După câte drumuri am făcut și eu la poștă, aici, în Belgia (înaintea pandemiei dar și în timpul ei) n-am întâmpinat (prea) multe probleme, câteva cărți care n-au mai ajuns dar, după reclamația făcută ,au apărut toate trei, la acelasi destinatar 😁, iar de fiecare dată „tanti”-le de la ghișeu au fost amabile și dornice să rezolve problemele apărute, de orice fel. De asta când am fost în România (în sept.2019 și feb.2020) și-am vrut să trimit și acolo câteva cărți, am rămas perplex câtă nepolitețe, sictirism și indiferență afișează lucrătoarele oficiului poștal, Credeam că doar la mine-n bătătură e așa, citind acum experiența ta, pare-se că-i destul de răspândit fenomenul. Mda… Ce să-ți scriu, Issa? Răbdare multă și succes. Poate și cu reclamații s-ar mai rezolva câte ceva. Poate…

    Apreciat de 2 persoane

    • N-am scris eu de fiecare dată cînd am trecut pe la ei, uneori n-am chef de muze negative :)))
      Dar așa sunt mereu, fix cum i-ai (le-ai) caracterizat: nepolitețe, sictirism și indiferență. Tipar.
      Te pup. Fără tipar. Dă-i încolo, că supraviețuim noi 🧡🧡

      Apreciat de 2 persoane

  8. Ei, eu am pățit-o în decembrie, anul trecut cu W. U. Trimit bani în țară administratorului celor câteva bunuri ce le mai am (sigur că nu e important cui am trimis, dar totuşi este!). Ca să fiu sigură că banii ajung unde trebuie, îl rog să-mi citească numele din C.I.: Pop Alexandru- Răzvan. Mă sună omu’ disperat că nu-şi poate ridica banii din cauza numelui. Discuții de minute întregi despre nume! Adică trebuia trecut aşa: Alexandru-Răzvan Pop. Şi, la sugestia mea, a incercat la toate unitățile care aveau acest serviciu. A pornit de dimineață, le-a luat pe toate la rând şi pe la ora 16 a reuşit să-şi ridice banii fără probleme, într-un oficiu obscur dintr-un cartier mărginaş…
    Dacă voi aveți vreo explicație logică …

    Apreciat de 1 persoană

    • 😁 n-am, evident.
      Eu cu moneygram am pățit așa, în decembrie, o prietenă scrisese Isabela, cu un s… A trebuit să-i zic și să refacă hîrtiuța cu numele, nu mi i-au dat neam…!
      Aura, tu ai idee ce inseamnă RIA acela de pe bilețelul W.U.? Că nici acum nu mi-am scos banii.

      Apreciază

  9. Comand destule chestii din tara, asa ca toate coletele ajung pe numele mamei, care apoi mi le trimite aici, prin urmare am destule experiente cu diverse firme de curierat și Posta Română. Cei din urma uita mereu sa trimita avize, asa ca, după ce maica-mea a fost nevoita sa plătească nu știu de taxa de depozitare a pachetului fiindca nu l-a ridicat la timp din cauza ca nu primise niciun aviz și habar n-avea deci ca sosise coletul, acum merge intruna la oficiul poștal sa întrebe dacă e ceva pe numele ei, fiindca de ce sa nu-și cheltuie timpul aiurea? Sa mai zic de facturi neprimite cu lunile? Aici, posta irlandeza are contract cu Amazonul (uite, asta treaba deșteaptă) si toate comenzile mi le livrează ei la ușa. Pachetele mici și scrisorile le aduc postasii pe bicicleta, indiferent de vreme și îmbrăcați în verde, mereu aceiași, de am ajuns sa ne cunoaștem și sa ne conversam. 😂 Coletele mari se livreaza cu duba cu însemnele An Post (adică tot mult verde😂, ca na, asta e culoarea nationala) si tare as vrea sa aflu ce mănâncă irlandezii ăștia de te saluta asa veseli și binedispusi de fiecare data. 😁

    Apreciat de 1 persoană

    • Exact asta încercasem să-i sugerez doamnei ăleia și eu, că poate au uitat să-mi trimită aviz… dar se vede că n-am experiență în controverse d-astea :)))
      De irlandezi nu știu ce să zic,, nu-i cunosc mai deloc. Însă, avînd în vedere trecutul lor istoric de wikingi și faptul că e țara whiskey-ului (dacă nu-i confund cu scoțienii), poate că e prin combinația asta dezlegarea misterului veseliei lor 😀😀
      M-ai binedispus mult și tu în dimineața asta ploioasă de iarnă, mulțumesc 💚💚 (verzi, cum altfel!)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.