“Încă nu stiu sigur” ce o să vă scriu despre ei, ” știu doar” că “Macii” , împreună cu “o îmbrățișare de departe”, au ajuns și în Italia, mai precis la Torino, la mine! Mai știu și că sunt fericită pentru asta! 240 de pagini de scolărească, de adolescență, de tinerețe a vremurilor mele, și a tuturor celor născuți cam tot “pe-acolo”, împletită, cu o uluitoare ușurință de autoare, cu gândurile adultului din prezent, colegi de generală de ieri transformați de timp în prieteni de azi, o paralelă între trăiri, frământari, întrebări adolescentine și explicații, ba mai mult – răspunsuri ale maturității de azi.

“Macii” Issabelei, la Torino — 69

Îți mulțumesc mult pentru o primire așa frumoasă! M-am întrebat și eu dacă-i curaj, nebunie sau literatură ce fac, dar, la urma urmei, a vorbi despre noi înșine cu sinceritate nu poate fi decât frumos. Aș mai adăuga atât, despre fotbalul din care azi nu mai știu o iotă: sper că ai remarcat că întâmplarea face că pe banca școlii generale am lăsat scrijelit AC TORINO…