Eminesciana Singurătate

Eminesciana Singurătate de Issabela Cotelin Înalții plopi, cei fără soț Îi mai socot în gol, târziu, Din ceruri te-aș fura, ca hoț, În brațe-o dat’ să te mai țiu. Aș mai privi un lac albastru Până în cei din urmă zori, Sub raza astrului sihastru Te-aș mai lua de subsuori. În codri iar poteci aș […]

Eminesciana Singurătate

18 comentarii

    • Mulți, e plin fb-ul… De aceea am încercat o formulă nouă, pentru mine, de a-l sărbători cumva altfel 🙂
      Mulțumesc frumos, Ileana 😘😘

      Apreciază

    • Yap! Dar încă mă încrâncenez să nu cred! Toată viața am așteptat evenmentul ca pe o surpriză plăcută. N-am pretins niciodată, doar m-am cunoscut pe mine însumi și ne-am fost suficienți. Soția a priceput prima egoismul meu egocentric și a creeat spațiu în jurul meu, mi-a creat libertate. Copii poate au înțeles mai puțin, la fel ca și șefii meu, mulți și aruncați peste umăr. Nu! Încă nu sunt într-un loc comun. Sunt pe pârtia mea, ferește, că vin!!! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  1. Eminescu este un Univers, care mai are multe necunoscute pentru noi! Îl privim ca pe o stea ce străluceşte misterios în noapte! Ne bucurăm de tot ce ne-a lăsat şi-i mulțumim fiecare cum poate!
    Tu, Isaa, i-ai trimis o poezie minunată şi sigur a zâmbit…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.