
Good Witch
Sirop concentrat.
Totul e mirific în serial. Casele, oamenii, hainele, mîncărurile des apărute. Vorbele, decorurile. Totul.
Pînă și cei răi sînt frumoși și așa de nu-știu-cum prezentați, că n-ai, ca privitor, nici o îndoială că nu se fac buni și ei. Sau că măcar se termină cu bine scena respectivă.
Nici tipologii clare n-am distins, pentru că aici personajele apar doar ca să-și etaleze frumusețea fizică, sufletească sau vestimentară și puținii răi din film – care, cum spuneam, sînt la fel de frumoși – dacă nu dispar rapid, devin la fel de rapid buni, ca niște răi rătăciți momentan ce erau.
Repetiția cuvîntului „rapid” nu e nici ea intîmplătoare la mine, pentru că o altă stare caracteristică a serialului este faptul că e alert. Toată frumusețea aceea absolută se derulează în ritm amețitor, în așa fel încît dacă, de exemplu, vrei să bei o gură de apă sau să mesteci un chips, să te-ntorci pe cealaltă parte, trebuie să-i dai stop, să nu pierzi firul.
Trebuie să fi fost selecție riguroasă a regizorului la casting pentru așa desăvîrșiri umane. De cele materiale nu mai zic.
Serialul are, totuși, meritul lui: acela de a clăti ochi sau minți obosite, baia de frumusețe oferită gratis de Netflix poate deconecta, mai ales în zile de sărbători prelungi.

Tiny Pretty Things
O lume subterană terifiantă a baletului. O lume la care, de altfel, trebuie să ne fi așteptat, oricît de departe sîntem de ea, admirînd-o doar pe scenă.
Pe de altă parte, o lume a adolescenților, a omului matur în formare, care, atunci cînd nu are sau are un model greșit, e aproape evident că va greși la rîndul lui.
O prim-balerină de care te rogi să scape cu viață, ca apoi, cînd chiar scapă, să regreți. O soră în umbra celeilalte, care nu își poate depăși condiția, deși se străduiește dramatic. Cea care dansează mereu în spate, rîvnind condiționat la locul din față, pe care, căpătîndu-l din întîmplare, îl pierde din aceeași întîmplare.
Părinți prea prinși în propriile lupte și orgolii, ca să mai țină cont de rolul lor de părinți.
O conducere a casei de balet putred de coruptă, dusă pe culmile gloriei avînd la bază mizeria corupției respective. Și, culmea, în fruntea ei fiind o femeie de gheață sau unsă cu toate alifiile, pe care, în cîteva scene, o vedem copil maltratat la rîndul său, ducînd tradiția mai departe.
La un moment dat, în toiul unor intrigi, una dintre fete țipă disperată la mama ei:
– Nu de… (…) am nevoie. Am nevoie de o mamă!!!
Dacă mama ar fi înțeles, desigur, serialul s-ar fi putut termina acolo. Dar n-avea cum, căci abia ar fi ieșit un mic film, nu un serial de succes. Dacă toți ar fi înțeles ce li se spune, nici măcar film n-ar fi fost… Eu personal, însă, sînt convinsă că sînt prinse destule realități în acest serial.
Bineînțeles, nu lipsesc protagonista negresă – adolescenta neconcesivă care încearcă să descîlcească tot – și adolescentul gay, cam pierdut în lumea respectivă, fie ea și de artiști.

The Frankenstein Chronicles
Un serial care se petrece mult prin catacombele lumii a treia, lume bine întreținută în acest stadiu de așa-zisa lume întîi, în ciuda aparentului interes dintotdeauna.
Nu prea mai aveam chef de urîțenii și abisuri umane monstruoase expuse crunt, dar am cedat subiectului: un nebun aristocrat care încerca să facă, din bucăți de cadavre furate și reasamblate, ceva viabil și prezența în serial a lui Mary Shelley însăși, creatoarea romanului Frankenstein.
A fost cum a fost, adică l-am putut viziona relativ bine pînă la partea a doua.
Bine, el e serial, nu e împărțit în părți, dar împărțirea e vădită, mai ales că în această a doua parte fantasticul ia total locul veridicului din episoadele anterioare, or cu acest aspect pe mine serialul m-a pierdut total, deși l-am terminat doar pentru ca să nu-l las văzut trei sferturi.
Am mai văzut Miss Fischer’s Murder Misteries și Anne with an E, dar acestea merită texte separate. Și nu numai, căci primul este cel mai reușit mini-serial de Crăciun, ca stare de spirit, deși nu are nici o legătură cu Crăciunul propriu zis, iar pe Anne am regretat-o atît cînd s-a terminat, că orice începeam mi se părea prea fad. Le recomand pe acestea două din tot sufletul meu de cinefil amator.

Azi am dat peste ăsta cu baletul dar am ales o prostioară-n schimb. Îmi era somn și am zis că dacă adorm, nu-mi pare rău.
La mulți ani!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, ce mai cunosc senzația, din ce în ce mai greu să găsim ceva bun. Un punct de reper a ajuns la mine dacă scrie 13+ 😀
La mulți ani ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Miss Fischer’s Murder Misteries mi-a plăcut și mie tare mult, l-am văzut pe tot și chiar m-am necăjit că n-a mai fost un sezon. 🙂 Din Anne with an E am văzut doar primul sezon și mi-a plăcut, iar acum cred c-ar fi timpul să-l continui, dar după ce termin Bridgerton, ce m-a prins. Dacă nu-l știi, ți-l recomand din toată inima. E atât pe Netflix, cât și pe HBO.
La mulți ani, Issa! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
imi tot iese-n cale Bridgerton, cred că azi îl încep, că nu mai am alte idei.
deși mă tot feresc de ținutele de epocă, iată că m-au cucerit bine cîteva… :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă nu îți plac ținutele de epocă, uite un alt serial drăguț, o comedie a zilelor noastre, „fam” se cheamă și are doar un sezon, fiind nouț, însă mi-a părut tare relaxant. Un fel de „Friends”, dar într-o familie. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh, sînt deja la ep 3 sau 4 din Bridgerton, sau cum era. Mă plictisesc maxim intrigile, nu mai am răbdarea urmăririi lor, în schimb mă unge pe suflet nonconformismul – deși nici azi n-are mari șanse, darămite atunci…!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Waw, te-a prins 😊 … Și mie îmi place nonconformismul, fiind o condiție a progresului, o privire către viitor, a acelora destinați să poată vedea cum ne-ar fi tuturor mai bine. De aceea, o și plac mult pe Eloise din serial. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Auzi, dar știi ce mi se pare tare ciudat? Cam mulți negri epoca și stilul respective… 🤔🤔😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La asta mă gândeam și eu, dar, fiind ficțiune, cred că special este creat așa, pentru a evoca o altfel de realitate… Cum ar fi dacă nu ar conta culoarea pielii, ceea ce mie îmi pare drăguț. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am prins de ce-s mai bronzați, că-s din Spania, urmașii Cidului… Cît despre Eloise, e bestială cînd fumează cu frate-său 😀❤❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daaa 😀💕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La multi ani Issa! Mi se par placute din descrierea ta le voi viziona cu siguranta in zilele urmatoare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru încredere, Adriana, la mulți ani!
ApreciazăApreciază
Miss Fischer’s Murder Misteries și Anne with an E sunt chiar marfa… am vazut ca ai mentionat si Bridgerton in comenturi ca daca nu il recomandam…
cel cu balerinele nu e bun, dar nici nu e rau (din punctul meu de vedere), dar unele melodii au fost faine si unele miscari wow
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru dans m-am uitat, că intriga m-a scos din sărite și pe mine 🙂
Pe Bridge… l-am terminat deja 😀
Da, primele două sînt deosebite, nici unul dintre astealalte nu are sclipirea lor 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum mă uit și io la Bridge, Vlad (fiicioru’ ăl mic) râdea de noi, că ne uităm la filme aiuriste, că-n perioada aia n-aveau cum să fie duci sau regi negri, erau încă sclavi, abia în 1833 s-a abolit sclavia în Regatul Unit. Dar cu noul trend, cică-i musai să introducă personaje de culoare în toate filmele, deși se potrivesc ca nuca în perete și nu respectă gram de adevăr. Mie-mi place, tocmai de aia, uite cum se schimbă istoria cu un serial! 😂🤣😜
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru impresii, nu prea ma uit la seriale decat rar. Am vazut un numar de episoade din Gambitul damei, chiar mi-a placut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și mie mi-a plăcut, îndeosebi prima parte, pînă crește, mi-a părut reușită ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la oamenii frumoși din primul serial la Frankenstein? Asta, da, trecere.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar că… Așa am receptat-o și eu, poate de-aia l-am și înghițit așa greu :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😃😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană