Sîntem, în ciuda unei pandemii, din nou pe unde putem și în vîrtejul (toiul, mijlocul, apogeul – deși par mai degrabă o linie dreaptă) listelor, cumpărăturilor, planurilor, sărbătorilor lunii cadourilor.
În amețitoarea derulare a tuturor acestor „normalități”, deci, de care ținem cu dinți de ca și cum cineva ar vrea să ne ia un drept firesc, mi-am permis iarăși unele derogări.
Una dintre ele a fost ca, mai avînd cîteva telefoane de dat, știți, din alea obligatorii, să le las naibii brusc și să-mi sun două prietene bune și vechi. Cu una schimbasem de curînd cîteva emoticoane pe fb, dar era total irelevant, cealaltă nu cochetează cu nici o rețea de socializare.
Și să mă și văd cu a doua, în tumultul unui mall de sfîrșit de decembrie la care mă dusesem după un fleac, în trening, și eram inițial, evident, vag stresată de ținuta și de gîndurile mele – stres care mi-a trecut imediat ce am auzit fără să vreau, lîngă mine, două doamne impecabile din punct de vedere lumesc povestindu-și vulgar niscaiva intimități în cadrul generoasei intrări de la Meli Melo.
Au fost o mică magie întîlnirea și cuvintele împărtășite și am înțeles a infinita oară că lumea noastră nu e-n ce se vede, ci în ceea ce trăim și că vraja nu e-n beculețe sclipitoare, ci în pîlpîirea dinăuntru a fiecăruia dintre noi.
La mulți ani plini de lumina care nu se stinge și se pune-n cutiuțe după sărbători, dragii mei!

_____

Foto repr. fruugo.ro