Vinovații fără vină…

Știrileprotv.ro

– Și-n tine-au tras atunci, pe stradă?
– M-au împușcat ca la paradă.

– Cu-acel copil frumos ce au avut?
– Prin calea lor probabil a trecut.

– Uite-l, micuțul, încă se mai joacă.
– Nici într-o veșnicie n-o să-i treacă.

– Acea femeie oare ce-a greșit?
– În calea unui glonț s-a nimerit.

– Bătrânul stând în colț ferit
Plângându-și clipa-n infinit ?

– La fel e încă de nedumerit,
Deși războaie el a mai trăit.

– Și tânărul acela cu ochi mari
Ce în neant se uită, solitari?

– Nici nu mai știe ce-a făcut,
Unde, sub care armă a căzut.

– Și fata, cu visul de o seamă?
– Nu va fi niciodată mamă.

– Și grupurile-acelea toate?
– Erau pe stradă pentru libertate.

– Soldatul cu mantaua roasă?
– Nici el nu s-a întors acasă.

– Măcar știm cine-a tras în noi?
– Pentru tăcere ne-au făcut eroi.

38 de comentarii

  1. Pe mine m-au ajuns zilele lui ’89 în M.- Ciuc. Ştiam încă de pe la sfârşitul lui noiembrie că ceva nu este în regulă…din păcate ceea ce am trăit acolo şi atunci este greu de uitat, de înțeles şi mai ales de acceptat!
    E dureroasă poezia!

    Apreciat de 2 persoane

    • Eu aveam 21 de ani… Chiar am crezut în acele zile că a fost ceva spontan, ieșit din nemaiputința de a suporta.
      S-a văzut prea repede că a fost doar o minune de Crăciun, care, ca orice minune, a ținut trei zile 😦

      Apreciat de 2 persoane

    • Spontan, spontan, dar totul se pregătea de multă vreme! Atunci a fost conjunctura favorabilă! Nu sunt adepta totală a conspirațiilor, dar unele lucruri prea au fost „cusute cu ață albă”! Adevărul lui ’89!? Acel adevăr este ca un puzzle! Cine va avea răbdare sau curaj să le pună cap în cap!??

      Apreciat de 1 persoană

    • Piesele sunt la fiecare dintre noi! Adevărul meu +adevărul tău+ toate adevărurile celor care au trăit clipele acelea, unele de coşmar (eram în M.-Ciuc!), ar da un adevăr poate greu de digerat.

      Apreciat de 1 persoană

    • Alea sînt adevărurile noastre, Aura. În cărțile de istorie ale copiilor mei scrie „Revoluția din 1989”.
      În curînd, bucățelele noastre de adevăr vor deveni legende, iar manualul – neschimbat.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Atatia morti și pentru ce? Am schimbat lina 1 cu linia 2 de securisti, am vandut si distrus mai tot, ne-am risipit prin lume si acum dupa 30 de ani intraga lume devine un lagăr comunist!
    Pentru 30 de ani de speranța au fost prea multe jertfite!
    Versurile sunt dureroase!

    Apreciat de 2 persoane

    • Noi, nu, dar lor tot nu le pasă. Chiar că pe pămîntul ăsta parc-ar fi oameni și ne-oameni. Ne-oameni adică de prin alte părți ale universului, doar cu chipul și asemănarea noastră, dar goi pe dinăuntru.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Dupa ce am citit poezia ta mi-am amintit ca acum cateva zile dosarul revolutiei s-a intors la procurori spre recercetare deoarece ceva in dosar a fost declarat nul (nu stiu exact ce anume). Deci cei din esalonul 2 care au luat puterea atunci, au scapat iar …
    Intotdeauna tara asta a fost plina de „cârpe”, a se citi slugoi ai marilor puteri. Acum 30 ani se uitau in mare parte catre rasarit(Iliescu, Roman …) dar acum se uita si catre apus si o sa dau un exemplu si anume Geoana care are protectia americanilor.
    Ma uit acum la formarea noului guvern si vad ca a inviat Ciolos, un alt „pupin…st” al Frantei, pe linie masonica.
    Din pacate Caragiale e inca de actualitate la noi.

    PS: Mi-a placut poezia ta, pot spune chiar ca m-a rascolit prin adevarurile spuse.

    Apreciat de 1 persoană

    • Pe la voi mai citesc și eu ce se-ntîmplă… și uneori mă mai mir. Și nu-nțeleg de ce ni-s linșați toți, în timp ce-mi spun că eu, totuși, n-aș putea să o fac. Deși ar fi, nu mai am îndoieli, legitimă apărare.
      Caragiale parcă nu mai e de-ajuns.
      Mulțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  4. E trist ca istoria se repeta la nesfarsit, pana cand oamenii chiar vor invata cate ceva din ea. Oameni plini de idealuri cad secerati de gloante, sau cei pe care momentul i-a surprins in calea lor. Ani de zile dupa Revolutie m-am uitat la gaurile de glont din apartamentul bunicilor, pereti, balcon, galerie, dulap, chiar si in oglinda ramasese urma circulara a unui glont. Ei si fratele meu cel mare s-au ascuns in baie. Nu am fost in Bucuresti la revolutie, dar aveam aici unchi, matusi, veri.
    Cat despre politica si Caragiale, imi vine mereu in minte schita Tempora. O poezie foarte inspirata, felicitari!

    Apreciat de 2 persoane

    • Într-una dintre acele prime zile, pe 22 sau 23 (pe 21 am fost dusă fără să vreau la miting și-am rămas cu fericire curată vreo oră, două, pînă nu se mai înțelegea nimic, apoi mi s-a făcut frică, ne împrăștiaserăm oricum toți, și m-am dus acasă) am fost cu o prietenă (Aramis 🙂 ) prin centru iar. Tatăl ei stătea fix în blocul ăn diagonală cu Intercontinentalul. erau pereții lui ciuruiți, el fusese acasă tot timpul. Nu înțelesese nimic din nimic. Au rămas, că asta voiam să-ți zic, găurile în el tot ani de zile. Or mai fi și azi, chiar nu știu, deși am trecut acum o săptămînă pe acolo. Nu se mai uită nimeni la ele…

      Nu-mi amintesc s-o știu pe Tempora, o să mă uit puțin mai tîrziu de ea. Mereu aflu ceva frumos și nou de la tine 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  5. Mii de mulțumiri pentru această poezie reală ! Acum în prag de sărbători ai făcut un cadou celor care numai sunt, celor care au fost aproape și nouă tuturor!
    E trist, dar adevărat!
    Personal, numai sper la ceva în bine😟
    O zi frumoasă draga mea și o cafeluță alăturea ! ☕️❤️🤗🎄

    Apreciat de 1 persoană

  6. Am trait din plin acele prime zile ale revoluției, ba, chiar a fost în piața operei, momente unice. Piața era plină, oamenii rosteau Tată Nostru.
    Cel mai tare mă bucura faptul că nu mai îmbrac haine militare, la defilare.
    Acum aș vrea din tot sufletul să ne bucuram căt mai curând, de libertate!
    Ce razboi o fi acesta, în care, acest virus parșiv distruge vieți nevinovate!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Ca versuri mi-a plăcut; ca filă de istorie, mie îmi produce nod în gât și nu pot povesti despre decembrie 89, cum probabil, copiii din ziua de azi nu vor putea să povestească peste 30 de ani despre fenomenul, covid 19.
    O seară frumoasă, Issa !

    Apreciat de 2 persoane

  8. Intotdeauna caut cu privirea urmele de gloante in peretii vechilor cladiri din centru, de fiecare data cand trec pe langa ele. Inca sunt acolo, desi unele fatade au fost renovate. Usor sa imprastii gloante, greu sa le astupi cu ipsos, cu vopsea, cu uitare.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.