– Și-n tine-au tras atunci, pe stradă?
– M-au împușcat ca la paradă.
– Cu-acel copil frumos ce au avut?
– Prin calea lor probabil a trecut.
– Uite-l, micuțul, încă se mai joacă.
– Nici într-o veșnicie n-o să-i treacă.
– Acea femeie oare ce-a greșit?
– În calea unui glonț s-a nimerit.
– Bătrânul stând în colț ferit
Plângându-și clipa-n infinit ?
– La fel e încă de nedumerit,
Deși războaie el a mai trăit.
– Și tânărul acela cu ochi mari
Ce în neant se uită, solitari?
– Nici nu mai știe ce-a făcut,
Unde, sub care armă a căzut.
– Și fata, cu visul de o seamă?
– Nu va fi niciodată mamă.
– Și grupurile-acelea toate?
– Erau pe stradă pentru libertate.
– Soldatul cu mantaua roasă?
– Nici el nu s-a întors acasă.
– Măcar știm cine-a tras în noi?
– Pentru tăcere ne-au făcut eroi.
Pe mine m-au ajuns zilele lui ’89 în M.- Ciuc. Ştiam încă de pe la sfârşitul lui noiembrie că ceva nu este în regulă…din păcate ceea ce am trăit acolo şi atunci este greu de uitat, de înțeles şi mai ales de acceptat!
E dureroasă poezia!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu aveam 21 de ani… Chiar am crezut în acele zile că a fost ceva spontan, ieșit din nemaiputința de a suporta.
S-a văzut prea repede că a fost doar o minune de Crăciun, care, ca orice minune, a ținut trei zile 😦
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Spontan, spontan, dar totul se pregătea de multă vreme! Atunci a fost conjunctura favorabilă! Nu sunt adepta totală a conspirațiilor, dar unele lucruri prea au fost „cusute cu ață albă”! Adevărul lui ’89!? Acel adevăr este ca un puzzle! Cine va avea răbdare sau curaj să le pună cap în cap!??
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred c-ar fi mulți, dac-ar avea toate piesele…
ApreciazăApreciază
Piesele sunt la fiecare dintre noi! Adevărul meu +adevărul tău+ toate adevărurile celor care au trăit clipele acelea, unele de coşmar (eram în M.-Ciuc!), ar da un adevăr poate greu de digerat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alea sînt adevărurile noastre, Aura. În cărțile de istorie ale copiilor mei scrie „Revoluția din 1989”.
În curînd, bucățelele noastre de adevăr vor deveni legende, iar manualul – neschimbat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
e o poezie frumoasa si dureroasa! multumim, Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ai pentru ce, doar așa pot să mă mai exprim uneori 🙂
Neața iar ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atatia morti și pentru ce? Am schimbat lina 1 cu linia 2 de securisti, am vandut si distrus mai tot, ne-am risipit prin lume si acum dupa 30 de ani intraga lume devine un lagăr comunist!
Pentru 30 de ani de speranța au fost prea multe jertfite!
Versurile sunt dureroase!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Conform teoriilor actuale, noi sîntem de vină c-am sperat și am avut așteptări…
ApreciazăApreciază
Nu-i teorie actuala ci veche de cand lumea: cine se încrede in oameni o sa fie dezamăgit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se zice că viața e nedreaptă și moartea se împarte cu ochii închiși. Însă atunci când se adună atâta nedreptate și atâția morți, nu putem închide ochii nici după trei decenii. Cu atât mai puțin gura.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noi, nu, dar lor tot nu le pasă. Chiar că pe pămîntul ăsta parc-ar fi oameni și ne-oameni. Ne-oameni adică de prin alte părți ale universului, doar cu chipul și asemănarea noastră, dar goi pe dinăuntru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dupa ce am citit poezia ta mi-am amintit ca acum cateva zile dosarul revolutiei s-a intors la procurori spre recercetare deoarece ceva in dosar a fost declarat nul (nu stiu exact ce anume). Deci cei din esalonul 2 care au luat puterea atunci, au scapat iar …
Intotdeauna tara asta a fost plina de „cârpe”, a se citi slugoi ai marilor puteri. Acum 30 ani se uitau in mare parte catre rasarit(Iliescu, Roman …) dar acum se uita si catre apus si o sa dau un exemplu si anume Geoana care are protectia americanilor.
Ma uit acum la formarea noului guvern si vad ca a inviat Ciolos, un alt „pupin…st” al Frantei, pe linie masonica.
Din pacate Caragiale e inca de actualitate la noi.
PS: Mi-a placut poezia ta, pot spune chiar ca m-a rascolit prin adevarurile spuse.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe la voi mai citesc și eu ce se-ntîmplă… și uneori mă mai mir. Și nu-nțeleg de ce ni-s linșați toți, în timp ce-mi spun că eu, totuși, n-aș putea să o fac. Deși ar fi, nu mai am îndoieli, legitimă apărare.
Caragiale parcă nu mai e de-ajuns.
Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atât de frumoasă și de tristă, încât mi-a amintit de Surâsul Hiroshimei…💕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De-acolo mi se „trage” și mie. E incredibil „Corul copiilor uciși”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E trist ca istoria se repeta la nesfarsit, pana cand oamenii chiar vor invata cate ceva din ea. Oameni plini de idealuri cad secerati de gloante, sau cei pe care momentul i-a surprins in calea lor. Ani de zile dupa Revolutie m-am uitat la gaurile de glont din apartamentul bunicilor, pereti, balcon, galerie, dulap, chiar si in oglinda ramasese urma circulara a unui glont. Ei si fratele meu cel mare s-au ascuns in baie. Nu am fost in Bucuresti la revolutie, dar aveam aici unchi, matusi, veri.
Cat despre politica si Caragiale, imi vine mereu in minte schita Tempora. O poezie foarte inspirata, felicitari!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Într-una dintre acele prime zile, pe 22 sau 23 (pe 21 am fost dusă fără să vreau la miting și-am rămas cu fericire curată vreo oră, două, pînă nu se mai înțelegea nimic, apoi mi s-a făcut frică, ne împrăștiaserăm oricum toți, și m-am dus acasă) am fost cu o prietenă (Aramis 🙂 ) prin centru iar. Tatăl ei stătea fix în blocul ăn diagonală cu Intercontinentalul. erau pereții lui ciuruiți, el fusese acasă tot timpul. Nu înțelesese nimic din nimic. Au rămas, că asta voiam să-ți zic, găurile în el tot ani de zile. Or mai fi și azi, chiar nu știu, deși am trecut acum o săptămînă pe acolo. Nu se mai uită nimeni la ele…
Nu-mi amintesc s-o știu pe Tempora, o să mă uit puțin mai tîrziu de ea. Mereu aflu ceva frumos și nou de la tine 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca o stii, eu mereu uit cum se numeste. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar Tempora. Nu, nu știam genialitatea asta mică, mulțumesc. Nici n-am cuvinte… Ce înseamnă să fii universal, să prinzi esența omului dintotdeauna.
O las și aici, n-am mai ajus s-o caut în carte, dacă mai vrea cineva s-o citească:
https://www.ilcaragiale.eu/opere/momente_si_schite/tempora.html#.X9iGeJBMo0M
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E incredibil ce a putut scrie Caragiale la 1900, abia acum am citit-o si mi-am dat seama ca la noi in tara timpul sta pe loc.
Multumesc Issa si Anasylvi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să mă ierte Dumnezeu dacă greșesc, dar nu știu de ce-mi fugea gîndul la Marian Munteanu, citind…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mii de mulțumiri pentru această poezie reală ! Acum în prag de sărbători ai făcut un cadou celor care numai sunt, celor care au fost aproape și nouă tuturor!
E trist, dar adevărat!
Personal, numai sper la ceva în bine😟
O zi frumoasă draga mea și o cafeluță alăturea ! ☕️❤️🤗🎄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un mic omagiu, cum pot.
Nici eu nu mai sper în ceva general frumos.
Mulțumesc, da, în cafeluță cred încă și mă bucur de ea 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am trait din plin acele prime zile ale revoluției, ba, chiar a fost în piața operei, momente unice. Piața era plină, oamenii rosteau Tată Nostru.
Cel mai tare mă bucura faptul că nu mai îmbrac haine militare, la defilare.
Acum aș vrea din tot sufletul să ne bucuram căt mai curând, de libertate!
Ce razboi o fi acesta, în care, acest virus parșiv distruge vieți nevinovate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aș vrea să am răspunsuri. De fapt, aș vrea să nu mai fie astfel de întrebări…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Grea poezie, prin grozăviile din vers, ce chiar le-am trait. Te cutremura!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vieți frînte aiurea. Nimic nu e mai trist 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dureros şi extrem de trist. Mai ales că atunci au crezut toţi în ceva ce n-a mai venit nicicând…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact acesta este și sentimentul meu, după 30 de ani…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca versuri mi-a plăcut; ca filă de istorie, mie îmi produce nod în gât și nu pot povesti despre decembrie 89, cum probabil, copiii din ziua de azi nu vor putea să povestească peste 30 de ani despre fenomenul, covid 19.
O seară frumoasă, Issa !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
De-aia m-am exprimat doar în cîteva versuri, doar cît să le spun că n-am uitat…
Seară bună și ție, Ștef!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
EI, toți cei care s-au jertfit în acel decembrie, au murit mai liberi decât vom fi noi pentru că au crezut în libertate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Intotdeauna caut cu privirea urmele de gloante in peretii vechilor cladiri din centru, de fiecare data cand trec pe langa ele. Inca sunt acolo, desi unele fatade au fost renovate. Usor sa imprastii gloante, greu sa le astupi cu ipsos, cu vopsea, cu uitare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uitarea e în funcție de gradul de implicare.
Dar o vopsea sau un ipsos… doar de obrazul unei primării…
ApreciazăApreciat de 1 persoană