Mi-e gândul negru de textura
Ce țese rădăcini perfide,
Luând-o strâmb pe arătura
Unei corectitudini insipide.

Alb Negru cântă azi tărcat,
Marea Neagră nu e neagră –
Limba parcă-i cu rabat,
Mintea-i toată o viagră.

Șahul cum va fi de-acum,
Pisica ce culoare are,
Cioara noastră de pe drum –
Vor fi doar bronzate-n soare?

Icrele El Negro – nada,
Bunătatea de negresă
Va fi Albă ca Zăpada,
Vor avea nume în lesă?

Cum vor fi de mâine zebra,
Dalmațianul din poveste,
Vom răguși în cor de febra
Unei culori ce nu mai este.

Cafeaua neagră n-o mai bem,
Cu variante ne-amăgim.
Negru Vodă-i un blestem,
Să-l decolorăm puțin.

Capra neagră cea sprințară,
Cea din vârful alb de munte,
Painea neagra de secară,
Urgii… sure au să-nfrunte.

Valet de treflă mai pe seară,
Cu popi de pică bând cacao,
A stabilit el, bunăoară,
Că lumea asta-i de macao.

Noroc că la televizor,
Alb-negru și cu purici mii,
Vedem acum frumos, color,
Cuminți, corecte bălării.

Din Pădurea Neagră azi,
Pădure europeană,
Izvorăște printre brazi
Schismă afro-americană.

Cerul gurii mi-i rasist
De ciudata tevatură,
Parcă negru-ar fi un trist
Cuvânt scos mură din gură.

______

Foto repr. google