Decembrie, 2015.
București, iarnă, o casă veche și neîngrijită.
Intru, spunând ce vreau, din reflex, cu teamă, de două ori același lucru, pentru că erau două santinele.
Scap cu bine de ele și mă trezesc într-un hol măricel, rece și întunecat, în ciuda orei prânzului.
De aici, drumul se bifurcă.
Pot să o iau înainte, pe holul neprimitor, cu câteva camere de-o parte și de alta a lui, deși nu se întrezărește nicio mișcare.
Sau pot să ies pe o altă ușă, ce dădea într-o scară exterioară din interiorul clădirii. Dar nu, îmi zic, asta e vreo anexă, privind lateralele scării ciobite din piatră, pe care ningea ca afară. Vedeam doar primele șase trepte, apoi scara cotea într-un unghi atât de dubios, încât am preferat să-l ignor.
Mă scutur ca de-un vis urât, imposibil să fie acela drumul, și aleg instinctiv holul, căutând repere.
Santinela a doua, ageră, îmi spune imediat:
– Nu pe-aici, doamnă, pe scară!
Mă uit neîncrezătoare, parcă nu-mi venea, dar santinela înarmată și nerăbdătoare nu glumește.
Resemnată, deschid ușa de termopan, o închid la loc cu grijă inutilă, urc prima grupă de trepte, cotesc.
Grupa de trepte următoare era identică, dar la capătul ei întrezăream Divina Comedia.
O încăpere cu lumină și cu mulți oameni.
Limanul, mi-am zis. Civilizația. Ecce homo!
Moarte de om făceam, acolo, în sediul poliției, să-mi fi zis cineva că mă-nșel.
Am intrat, deci, cu speranță.
Acolo, într-un spațiu infim, oamenii mult doriți stăteau ca-n autobuze dimineața sau ca în metrou, la orice oră.
Și era frig, mai frig decât afară. De caloriferul dinăuntru rămâneau lipite degetele.
Am oscilat, neștiind unde-i mai bine să aștept; când se făcea prea frig într-un loc, mergeam în celălalt.
Toată lumea părea prinsă în dileme în jur, întru mulțumirea forului meu interior, căci la un moment dat a izbucnit un scandal legat de faptul că „n-au și ei o toaletă”, la care funcționara a pus paie pe foc răspunzând: „ba da, dar numai pentru noi”.
Altcineva, probabil vrând să schimbe subiectul, n-avu de lucru să-ntrebe „de ce e caloriferul rece”. Pleiada care a urmat despre lipsurile pe care le au ei ar fi făcut pe oricine să i se pară mizilic lipsa toaletei și a căldurii.
În cele din urmă, am pătruns și-n biroul propriu-zis. Țac-pac poza, câteva cuvinte și gata, „reveniți după programul de pe ușă”. Care program, remarc imună deja, era scris greșit și corectat grosolan, cu siguranță de vreun alt pretendent la buletin așteptând în camera sau pe scările evidenței populației unei secții de poliție din București.
Când credeam c-am scăpat de tot, pică întrebarea copilului meu, cu care venisem să își facă primul act de identitate și care până atunci tăcuse mâlc: „Auzi, dar ăștia de ce n-au căldură? De fapt, de ce n-au nimic?!?”
Drept final, ultima dilemă a zilei cu pricina: n-am știut, pe moment, ce reacție să am, să râd și să fac o glumă reușită, ca să-i aplanez dezamăgirea sau să plâng că îi ofer o astfel de lume, hâdă și fără condiții elementare.
Lasciate ogni speranza…
(O amintire tristă. La vremea respectivă, scriind-o doar pentru mine, o denumisem „Lecția de umilință”. Anii șterg multe, dar unele senzații rămân impregnate, ca petele care nu ies cu nimic.)
Simt că trebuie să perpetuez întrebarea copilului tău: ”Dar ăștia de-acum de ce n-au căldură?” Ba chiar aș zice că-i mai rău.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Eu mă gîndisem strict la serviciul respectiv, că e mai bine, cred că aparține primăriilor acum, au sedii separate și curate.
Dar ai dreptate, e mai rău, acum înghețăm și-n casele noastre.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 fain, mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când ajung oameni reci la butoane, toate se răcesc și rămân înghețate, neatinse și cristalizate ca inima lor..
Seară frumoasă, Issa !
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ehe, să vezi cum era prin 1980, când dădeam specimen de caractere al mașinii de scris! https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/creativul-patat/ Ehe, să vezi cum a fost când mi-au dat ultimul pașaport. https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/tratamente-degradante/
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi aduc aminte de fază, nu mai știu dacă eu oi fi dat vreodată, dar știu că cei ce aveau mașină de scris acasă trebuiau sa dea mostră de caracterele ei, seria mașinii etc…
Wp mi-a cerut să-ți aprob comentariul 🤔🤔
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Undeva în setări comentarii ai ceva privind link-urile. Probabil că nu ai link-uri permise, sau ai doar unul. Din cauza asta a cerut aprobarea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai avut dreptate, scria cifra 2, de la el, nu de la mine. Am schimbat-o cu 4, sper sa nu fi schimbat si altceva, din greseala… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am mereu dreptate. Doar cu prezența la vot nu am nimerit-o.😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😥 nu-mi aminti…
ApreciazăApreciază
Asta este. Aștept date fiindcă cred că pot demonstra cine a mers la vot și a decis pentru toți.😃
ApreciazăApreciază
și eu îți aștept articolele pe temă, că zici mult mai bine decît mine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc Issa. Doar pe temă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Divina comedia… perpetuată in orice domeniu. E cam trist. Nu prea se schimba nimic. 😟 Altfel e un fragment fain. 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și mai fain ar fi fost să-l fi citit ca pe „a fost odată”… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
una peste alta, tu ai facut intamplarea sa para amuzanta. cu “COMPARIMENT”, cu tot! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acu tre să mă duc cu cel mic la „compariment”… deja am intîrziat două luni… :))) dar s-au mutat! Știu și unde, ca mi l-am schimbat și eu astă vară – doar coada era aceeași!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ce emotii, nu? vai, si eu voi avea peste cateva luni fetita cu buletin! 🤭
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Wow… Să-ți trăiască! ❤❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
multumesc mult! asemenea, cu drag si iubire! ♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tristeţi! Amintiri care nu se vor şterge niciodată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se mai estompează. Nu-s cele mai rele. Dar mai vin așa, câteodată, în decmebrie sau când îți mai face careva un buletin 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-e teamă că prin locurile esenţiale nu s-a schimbat nimic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și nici nu se va schimba…
Te pup, Potecuță, #rezistăm, csf 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-am facut anul trecut in ianuarie buletin, dar zau daca mai stiu cum era – cald, frig. Oricum aveam blana de urs pe mine, ca eu asa umblu. 😀
ApreciazăApreciază
:))) era ianuarie, totuși… Dacă nu mai știi, înseamnă că a fost rezonabil 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Citind, inițial am avut impresia că este despre prezent, nu demult aflând eu că aveţi probleme cu căldura.
Finalul, mai bine zis nota de final, m-a dumirit. Dacă ţineam cont de cenușiul descrierii, ar fi trebuit să mă prind.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi avem, da, s-o fi mutam problema de la ei la noi 😀
La oamenii ăia totul e gri oricum, de cînd te duci să-ți ceri un drept pînă-l capeți. Cred c-au fost concepuți să ne ia pe toți, de fapt, de infractori pasibili :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană