Arhivă personală

Dacă netu-ar dispărea
Într-o noapte oarecare,
Dimineața, la cafea,
Ne-am trezi cu ochii-n soare.

Cu un sentiment acut
Şi cu rugă către astre
Să-l facem de la-nceput
Cu puterea minții noastre.

Lucru lung şi monoton
Să-l reconstruim la cheie,
Noi, bolnavi Pygmalion,
Netul – mândra Galatee!

Dacă netu-ar dispărea,
Am simți în gât o gheară,
Unde-aș pune poza mea,
Unde ce-ai mâncat aseară.

Să vorbim iar între noi
Telefoane să ne dăm,
De emfaze să stăm goi
Și-n final să ne vedem.

De-ar cădea într-adevăr
În momentul marii frângeri,
Ne-am duce ca prizonieri
Să-l reanimăm din plângeri.

Şi pe urmă am pleca,
Umiliți şi iluzorii,
Fiecare-n casa sa,
Mansarde în purgatorii.

Dacă netu-ar dispărea
Ar fi râs, ar fi și plâns,
Viața n-ar fi cum era,
Dar poate ar fi de-ajuns!