Arhivă personală

Iubite, vine înc-o dată iarna
Ca toate iernile ce-au fost
Vuiește viforul ca goarna
Părerilor de rău și fără rost.

Și albul se așterne rânduri
Ca visul meu adolescent
Afară gardul fără scânduri
Valsează-n viscolul dement.

Potecă prin nămeții amintirii
Îmi fac din nou, întroienită,
Spre clipa-n care, robi ai firii,
Mi-ai fost iubit și eu iubită.

Acoperit e totul împrejur
Și glasul nopții e ca gheața
Pianul n-ar cânta mai pur
Pe clapa-i neagră dimineața.

Pe geam steluțe conturez
Cu deget cald de hibernare
Și-n spațiul dintre ele aiurez
De dor nebun prima ninsoare.

Mai vine-o iarnă azi, iubite,
Cum vine sfânt în fiecare an
Pașii târzii și vorbe nerostite
În mici cristale se topesc în van.