Iubite, vine iarna…

Arhivă personală

Iubite, vine înc-o dată iarna
Ca toate iernile ce-au fost
Vuiește viforul ca goarna
Părerilor de rău și fără rost.

Și albul se așterne rânduri
Ca visul meu adolescent
Afară gardul fără scânduri
Valsează-n viscolul dement.

Potecă prin nămeții amintirii
Îmi fac din nou, întroienită,
Spre clipa-n care, robi ai firii,
Mi-ai fost iubit și eu iubită.

Acoperit e totul împrejur
Și glasul nopții e ca gheața
Pianul n-ar cânta mai pur
Pe clapa-i neagră dimineața.

Pe geam steluțe conturez
Cu deget cald de hibernare
Și-n spațiul dintre ele aiurez
De dor nebun prima ninsoare.

Mai vine-o iarnă azi, iubite,
Cum vine sfânt în fiecare an
Pașii târzii și vorbe nerostite
În mici cristale se topesc în van.

31 de comentarii

  1. „Iubite, vine înc-o dată iarna
    Ca toate iernile ce-au fost
    Vuiește viforul ca goarna
    Părerilor de rău și fără rost.”

    Am citit prima strofă şi…amintiri reci m-au fulgerat…aşa, pe la începutul unei ierni, a început viforul din viața mea…
    Este deosebită poezia!

    Apreciat de 4 persoane

    • Mulțumesc, draga mea!
      Nu pot să zic mai mult, nici nu știu și nici nu vreau să suflu ca viforul. Îți zic doar că, uite, acum ești într-un loc fără iarnă… 🌻❤❤❤

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.