Poate-i e frig la iarnă mării,
Am vrut s-o-mbrac într-o rochiță
Cu mii imagini și-amintiri cusută
În urma acului – zbor de fetiță.

I-am tot croit-o pe măsură,
Tăiam și potriveam cu foc,
Tot măsuram întruna patimi
Ce-au fost sau nu vor avea loc.

La tiv am vrut să țes dantelă
Din vagi iluzii viitoare,
Cordon la mijloc din scoici sparte –
A zis că ea nu vrea strâmtoare.

Vreo doi, trei albatroși pe piept,
La gât un colier din pescăruși,
Jupă din valuri ce se sparg
Precum cocorii mei, din suflet duși.

Din mult nisip să-i pun sclipici
Am încercat într-un final
Și marea m-a certat, nu-ți face
Nisipul sau sclipiciul – ideal.

Măcar cercei din pietricele
Ce îmi scrâșnesc ușor sub pași,
Din stele am destui, răspunse marea,
Și pentru zile mari – din lună, uriași!

Dar lasă-mă să-ți dăruiesc ceva!
Stropindu-mă, nimic n-a vrut:
Mai bine cântă, scrie despre mine,
Decât să îmi oferi ce n-am cerut…

______

Foto repr. ctnews.ro