Poate-i e frig la iarnă mării,
Am vrut s-o-mbrac într-o rochiță
Cu mii imagini și-amintiri cusută
În urma acului – zbor de fetiță.
I-am tot croit-o pe măsură,
Tăiam și potriveam cu foc,
Tot măsuram întruna patimi
Ce-au fost sau nu vor avea loc.
La tiv am vrut să țes dantelă
Din vagi iluzii viitoare,
Cordon la mijloc din scoici sparte –
A zis că ea nu vrea strâmtoare.
Vreo doi, trei albatroși pe piept,
La gât un colier din pescăruși,
Jupă din valuri ce se sparg
Precum cocorii mei, din suflet duși.
Din mult nisip să-i pun sclipici
Am încercat într-un final
Și marea m-a certat, nu-ți face
Nisipul sau sclipiciul – ideal.
Măcar cercei din pietricele
Ce îmi scrâșnesc ușor sub pași,
Din stele am destui, răspunse marea,
Și pentru zile mari – din lună, uriași!
Dar lasă-mă să-ți dăruiesc ceva!
Stropindu-mă, nimic n-a vrut:
Mai bine cântă, scrie despre mine,
Decât să îmi oferi ce n-am cerut…
______
Se mai întâmplă 
Frumosssssss 😊
Prima oara am vazut imaginea si nu-mi venea sa cred 😊, apoi am citit poezia si am inteles.
O zi minunata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 thanks!
Mi-adusesem aminte că am văzut marea iarna o singură dată. De un revelion f vechi, într-o gașcă. Chiar pe faleză ne-am plimbat spre miezul nopții și am fost foarte uimită că-n Constanța sînt oameni normali, care trăiesc normal și-n restul anotimpurilor 😁😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pt mine, prin natura meseriei, marea a fost acel ceva care intotdeauna trebuia dominat/invins. Mai tarziu am inteles ca nu e un punct de vedere foarte ok si usor, usor am inceput sa-mi schimb atitudinea fata de mare, uneori a inceput sa-mi placa…😊😊
PS:Vantul care sufla iarna pe malul marii nu se vede in imaginea postata 😊 dar eu il stiu, il simt ..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E aspru, nu? Suflă-n cîmp deschis, nu ca la munte, să-l mai estompeze relieful din jur…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Are dreptate, o înveleşti cu versuri şi îi va fi cald! 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Adică ții cu ea… 😁❤❤ să vezi ce-i fac cînd o mai văd, își face aliați pe furiș 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
“nu-ți face
Nisipul sau sclipiciul – ideal.” asta am luat din gandurile tale. din tot ceea ce scrii iau intotdeauna un gand pe care il pun deoparte. stiu intotdeauna ca gasesc ceva ascuns , pretios, si de luat aminte. ♥️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
M-ai ghicit…! 😁❤❤❤Bine, mă gîndesc că nu-i greu deloc, asta îmi si doresc mereu, să spun ceva 🙂
Si uite că spun, sper să nu-mi pară rău. Te-am citit, dimineață, cu Andreea, dar n-am știut ce să zic… și-acum ezit și, dacă mă laudă cineva sau pare că mă laud singură, îmi șterg comentariul 🙂
Andreea ta nu avea o adresă, dar am găsit o altă Andreea, și mai tristă, cunoștință a unei prietene, și i-am pus în cont din ce am primit în plus pe carte… Cei care știu că au făcut asta se pot gîndi că i-au dat și ei acestei Andreea cîțiva bănuți:
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10158163058844086&id=652444085
ApreciazăApreciat de 1 persoană
multumesc pentru ganduri, Issa! Andreea mea e de la o casa de copii. scrisorica aceea e o speranta dintr-un suflet micut si frumos. pentru cealalta Andreea, gandul tau e si al meu! te imbratisez cu toata inima! ♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O alta lecție ” Mai bine cântă, scrie despre mine, Decât să îmi oferi ce n-am cerut…”. Mi-a plăcut mult! Ești așa talentata! O mare cu multa personalitate.. cum sa nu-ți placă?? Mulțam Issa, iar! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poți să crezi că știu personal oameni cărora nu le place marea, apropo de personalitatea ei? Nu le spune nimic, cică „ce-i prostia aia, să stai întins toată ziua pe-un cearceaf și să te-ntorci din cînd în cînd”… 😁
Mulțam și eu, Ina ❤❤
ApreciazăApreciază
Pot sa zic și eu că nu mă omor după bâlciul de la mare. Nu-i vina marii, insa..Dar să mă bronzez sau sa ne revedem sau sa vorbim e o mare plăcere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nici eu după bâlciul sezonier, exclus…
în nici un caz, nici după plajele private de azi, cu șezlongul obligatoriu cît un prînz pe zi…
numai comerț am ajuns toți, peste tot.
dar marea e mare… 🙂
ApreciazăApreciază
„…marea m-a certat, nu-ți face
Nisipul sau sclipiciul – ideal.”
Nu, nu o să-mi fac!
Dar fac parte dintr-o minusculă (sunt sigură!) comunitate care nu agreează marea! Dar oceanul!? Oceanul mi-e drag! Are ceva din nemărginirea Universului! Aş sta pierdută ore-n şir să-l privesc! Nu stau la plajă prea des, dar de pe țărm l-aş tot privi!
Poezia ta are ceva tainic, un soi de melancolie indefinită care îți mângâie dorul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oceanul e tăticu’ vitreg, după mine, s-a rupt de fiică și-a lăsat-o de izbeliște, văzîndu-și liniștit de veșnicia lui 🙂
Mulțumesc, Aura ❤
ApreciazăApreciază
Nu-i ușor nici să-i ”croiești” versuri pe măsură, având în vedere cât e de mare marea. Dar tu te-ai ridicat la înălțime și sunt sigur că ți-a pregătit niște valuri speciale, pentru la vară. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Petru!
Cu mine-a fost blîndă mereu, ce-i drept. Iar uneori se răsfață chiar și mai face și pe muza 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumosul e frumos oricând !
Tare frumoasă și marea, tare frumoasă și poezia !
ApreciazăApreciază
Avea dreptate marea. Când scrii așa frumos, nu-i necesar să-i dăruiești și altceva.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda. Știe să ia ce-i mai bun din fiecare 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fara cuvinte! ❤️ Felicitari ! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană