De ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi,
Acuma, când, în fine, suntem numai noi doi,
Îţi spun fă și tu treabă, să nu fac numai eu,
Nu vezi că-i carantină, zici, pentru Dumnezeu…!

E mult de când la piață tu nu ai fost nicicum,
Dar cumperi băutură în loc să iei săpun,
Iar fruntea ta fierbinte de patimi sedentare
De-atâta stat degeaba e plină de sudoare.

Tot timpul îţi e gândul numai la carantină,
La pierderi inerente, ca prețul la benzină,
Această izolare cândva va dispărea
Dar mi-e că vei rămâne închis încă în ea.

De ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi,
Mirându-te ce oare s-a întâmplat cu noi,
Mai șterge și tu praful, PC-ul, fă cafea,
În loc să stai întins non-stop pe canapea.

Ne tot certăm întruna cine duce gunoiul
Intențiile-mi bune își iau, sătule, roiul,
Cine-ncălzește cina, ce film vizionăm,
Te miri apoi că parcă nu ne mai conectăm.

Eu sunt copacul tare de care te-ai ţinut
Când viruși și bacterii adesea te-au bătut,
Mă dai acuma gratis pe fake-uri virtuale,
Pe orice smart touch screen îți iese-n cale.

Îți văd întruna ochii, acum străini şi goi
Și văd cum se strecoară corona între noi,
Nu ai curajul nici să renunţi la frică,
Nici mie nu îmi dai curaj, la o adică.

Dacă-i aşa, bărbate, atunci rămâi cu bine,
Nu cred că o să-mi fie nespus de dor de tine,
Căci setea de decență îmi va topi mâhnirea
Şi voi uita de tine, şi-ţi voi uita jelirea!

________

Foto repr. telva.com