Spunând adio basmelor cu zmei
și cu baloane colorate,
am luat în mână altă carte de bucate,
strigând: hei, ospătar,
schimbă meniul, văd că asta vrei!

La masa timpului apoi, pe îndelete,
am râs și-am plâns, ciocnind cu anii,
din vinul arămiu sorbind cu sete,
pierzând, pe rând, când sufletul, când banii.

Am comandat, într-un târziu, și cina.

… Ah, vinul arămiu, bătu-l-ar vina!

__________

Foto repr. – arhivă personală, metrou contemporan