Film: The Alienist și The Mindhunters

Tocmai terminasem The Mindhunters, un alt serial despre debutul psihologiei aplicate în criminologie și trebuie să încep prin a spune că nu mai am răbdare în ultimul timp cu aproape nimic din ceea ce nu reprezintă o esență în orice.

Nu mă mai pasionează detaliile, mi se par o pierdere de timp, uitând, recunosc, deliberat că detaliile ne-au creat în decursul a două mii sau, mai degrabă, câteva milioane de ani.
M-au prins însă amândouă, fiind prea bine făcute, după părerea mea.
Primul e despre introducerea conceptului de criminal în serie și primele interviuri luate acestora, când cel mai mare dușman al tehnicii era însuși, cum altfel, FBI.
Doar niciodată nimeni nu a fost profet în țara lui.
Al doilea – tot despre psihologia sus-numiților (criminalii în serie, nu FBI…) și este localizat în timp exact în anii dinaintea creării Biroului de Investigații, deci, evident, e mult mai pitoresc din acest punct de vedere.
Trec peste faptul că în Mindhunters criminalilor în serie li se spunea „ucigași în rând” sau alte variante, până ca eroul principal, cu o echipă formată de parcurs, să implementeze denumirea de criminal în serie, care în primul serial (cel cu acțiunea în jurul anilor 1900) era deja utilizată – cum spuneam, sunt detalii.
Trec și peste ororile sugerate în primul serial – sunt polițiste, prin urmare – inevitabile.
Este însă cutremurătoare, dincolo de ororile fizice amintite, oroarea opunerii și reticenței în fața noului a spiritului societății în ansamblul ei.
Nu pare să fi fost descoperire sau evoluție neblamată în momentele inițiale.
Cât rău ar putea fi învins sau stors din fașă dacă nu ar exista cutume sociale și corupții ale funcțiilor înalte de oriunde pe pământ – asta am simțit sin nou, privindu-le.
Și, mai ales, dacă nu ar exista lipsa de interes pentru o educare măcar elementară, dacă nu bine intenționată, a maselor de oameni care ne alcătuiesc societatea.
Căci în ambele eroii, cu partenerii lor, duc două lupte: cu oamenii de rând și cu sus-pușii lor.
The Mindhunters pornește greoi și are alură de film documentar. Trece ceva timp până se definește acțiunea, cumva parcă nici regizorul n-a știut exact ce vrea și și-a dat seama pe parcurs. Ca mine acum, am vrut să scriu despre The Alienist și m-am trezit comparându-le automat și începând cu primul.
The Alienist e, dincolo de tematică, un film de epocă. În The Alienist – poate pentru că e antedatat cu un secol  față de celălalt sau poate doar pentru că așa a vrut regizorul – mai frapează și discrepanța dintre bogați și săraci, având în vedere și că doctorul care „se ocupa de minți” în film, alienistul, cum i se spunea atunci, era din înalta societate.
Un individ fragil, ferm și universal în același timp, Laszlo Kreizler – el este doctorul de minți care vrea să afle de ce se înstrăinează acestea de la preceptele obișnuite și ajung la ce-i mai rău, convins fiind că datele respective ar ajuta și la prinderea lor mai rapidă, în ciuda tuturor care-l considerau nebun pe el însuși. Faptul că în film apar și Roosevelt și, spre final, Freud m-a făcut să-l caut pe Kreizler în arhivele personajelor reale, dar n-am găsit nimic concludent. În orice caz, un Kreizler real trebuie să fi existat, cu siguranță.
Pe discrepanța dintre lumea celor cu stare și a celor fără nimic din The Alienist am lăsat-o intenționat la urmă, pentru că mi-e greu să descriu tulburarea pe care am simțit-o. Nici nu voi insista pe subiect, e și el vechi de când lumea și mult prea generos, dacă se poate spune așa despre cei care n-au nimic. În film însă este ilustrată desăvârșit prin alternanța deasă a cadrelor reședințelor-palat cu străzile pe care copii de la zece ani în sus mor de foame sau mănâncă o bucată de pâine întinși pe canale cu aburi după ce s-au prostituat.
Și n-au învins... spunea un poet. Nu, nu putred de bogații lumii, căci există și azi, cu corupția lor cu tot, dar cel puțin psihologia și-a căpătat ce e al ei. Cu vârf și îndesat chiar în această ultimă perioadă.
Vi le recomand cu drag, ca filme cu noi și despre noi, oamenii.

The Mindhunters, IndieWire
foto repr. Newsweek

18 comentarii

  1. Eu le-am început pe amândouă, dar nu m-au prins. Le mai dau o șansă că sunt paionată de subiect, dar parcă prea au lungit intorducerea în primul episod. La ambele. Sau nu am vut eu răbdare atunci. Oricum, revin la ele! Mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

    • La Mindhunters, daa, abia mai încolo începe ideea, de fapt, am vrut să renunț și eu, că mă plictiseam la primele 🙂
      Nu e genial, dar mi-a plăcut migala cu care și-a construit personajul într-un final. Cred că nici regizorul n-a știut ce vrea de la început 😀😀

      Apreciat de 1 persoană

  2. Nu le-am văzut, dar le voi căuta, că m-ai convins. Am făcut și eu pe detectivul să descopăr de ce ai dispărut din cititorul meu și mare mi-a fost mirarea când am constatat că trebuie să selectez „urmărește”, deși te urmăream de mult timp. Ce s-a întâmplat? WP se ţine de șotii?

    Apreciat de 2 persoane

  3. Mindhunter este genul meu de serial, dar a durat ceva sa ma prindă, mai multe încercări ( probabil nu a ajutat nici faptul ca am făcut Criminal – toate țările- între timp)… apoi m-am apucat The Alienist și apoi mi-am dat seama ca prea multe seriale cu crime și am revenit la Friends și mai nou Fetele Gilmore(ca nu l-am văzut la timp)…. dar îl păstrez in top pe lista de Netflix pentru vreun maraton de crime in Weekend

    Apreciat de 1 persoană

    • da, ăsta-i cusurul lui Mindhunters…
      am văzut și eu vreo 3 episoade din acel Criminal și m-am înfuriat pe el, era numai o sală de interogatorii și o plictiseală mare, așa că am renunțat. apoi am văzut în reclame că e pe țări, care-i treaba cu el?!? și așa de plictisitor e tot? eu l-am vazut pe ăla cu Anglia

      Apreciat de 1 persoană

  4. Pe mine m-a prins ideea ca e doar cu câteva persoane și încearcă sa le pună in valoare din puncte de vedere regizoral.. sezonul 2 din Marea Britanie aduce in scena 2 actori mega cunoscuți ( din Games of Throne și Big Bang Theory) care personal m-au impresionat comparandu-i cu rolurile care i-au făcut celebri.
    Și da, este pe multe tari: Spania, Franța, Germania….

    Apreciază

  5. Personajul Libby din a doua serie este fascinant si cu toate ca este prea putina psihologie aplicată în explicarea comportamentului personajului, actrița, care joacă rolul, este de 10. Mindhunters m-a ,,prins” pănă a început sa experimenteze agentul FBI, apoi m-a pierdut de clientă. Merită văzut și Caliphate.Un serial suedez 2020.

    Apreciat de 1 persoană

    • Crezi că n-au fost și-atunci spirite open-mind, apropo de Libby? Doar toți trei erau, altfel nu se-ntîlneau, probabil. Da, și pe mine m-a fascinat, iar finalul ei cu John mi s-a părut o realitate eternă bine transpusă, aș fi fost dezamăgită de un sirop obișnuit.
      Nu știu nimic de Caliphate și m-ai făcut curioasă, îți mulțumesc 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.