Sînt frîntă. Sigur-sigur vi s-a întîmplat și vouă. Măcar unora.
Sentimentul acela, după ce ai lucrat mult la ceva, să termini ceva-ul, dar mintea ta să rămînă setată pe proiect…
Mi-am terminat, în cele din urmă, prima carte. E în tipografie. V-aș fi arătat coperta, că nu mai pot de dragul ei, dar s-a ivit un detaliu în ultima clipă, ca o infimă încurcătură. Eu am văzut la timp, dar nu mi s-a părut important să zic atunci și cînd am zis, se poate să fi fost prea tîrziu.
Așa că voi ști abia săptămîna viitoare, cînd iese, n-are rost să mă laud cu două modele…
Am lucrat atât de mult, cum spuneam, doar ca să o fac dintr-un jurnal personal unul universal. Am tăiat, para-tăiat și pus la loc mulțimi de paragrafe, conștientă că îmi asum responsabilitatea cuvîntului scris.
Am vrut să schimb nume, dar nu mai simțeam eu nimic cînd citeam și le-am pus la loc. Am lăsat, totuși, cîteva nume schimbate.
Alte nume – de locuri, școli, profesori, șefi… la fel a fost cu toate, cît să nu produc daune morale ireversibile, dar nici să fie roz unde e gri. Pe unii, pentru liniștea mea, i-am lăsat fără nume, neputînd să mă prefac că n-au existat.
În textele din jurnalele mele vechi, pe care le mai știți de aici, din categoria cu același nume, iarăși nu puteam modifica, căci se ducea veridicitatea. Puteam „lucra” numai la selectarea lor și la îmbinarea cu textele actuale. Și așa mai departe…
Și s-a terminat, acum e la tipo și săptămîna viitoare pleacă-n lume.
Dar eu încă mă mai trezesc cu gîndul să schimb, las, scot, pun la loc ceva de undeva…
Culmea e că am scris deja un sfert din viitorul roman, care e roman-roman, adică cu personaje la persoana a treia care n-au legătură cu mine și îmi tot spuneam că voi intra în el total cînd îl termin pe primul. Și, deși l-am terminat, încă n-am intrat în al doilea. Totuși, dau pe-acolo tot mai des, cred că prin realitatea reală dau cel mai puțin…!
Pentru toate acestea vă cer scuze dacă în ultimul timp am omis vreun articol, am sărit vreun comentariu, n-am răspuns la altul sau, poate, am părut mai laconică decît de obicei… Cartea e de vină!
Titlul articolului e titlul primei cărți.