Sfânta naivitate

De jur împrejur m-am împrăștiat
Și într-un foarte târziu
În mijlocul celei mai mari
Mulțimi de oameni
Singurătatea am aflat.

Am vrut la loc să mă adun
Și atunci oamenii
Mi-au luat microfonul din mână
Pentru că nu mai aveam ce să le spun
Și tot ei pe mine s-au supărat.

Cum e mai bine
Oameni buni
În cele din urmă i-am întrebat
Dar oamenii se plictisiseră de mine
Și spre altcineva
Care deja de jur împrejur
În aceeași sfântă naivitate se-mprăștia
Cu microfonul s-au îndreptat.

_________________

Foto repr. Mihail Toma

32 de gânduri despre „Sfânta naivitate

  1. Da, Nu m-am gândit niciodată la o denumire (Sfânta) adevărat, așa trebuie să o numim pe naivitate. De când mă știu sunt naivă și tot nu mă învăț minte. Îmi plac tare mult versurile! Felicitări draga mea!🤗
    Noapte liniștită, Îngerași să fie cu tine suflet frumos 🤗🍀😘❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Doar o cugetare, despre iluzia binelui colectiv sau a dăruirii necondiționate, cu care am o mare problemă 🙂
      Dar am și o „pildă”, dacă vrei: o cerșetoare cunoscută în zona mea, cu o istorie tristă, ajunsă foarte rău… Îi dădeam constant și într-o zi n-am avut ce. Era și violentă la o adică, a sărit la mine, să mă bată, nu alta, mai eram și cu un copil de mînă. M-am speriat și am ocolit-o o perioadă… Apoi m-am enervat pe mine, am țipat la ea cu prima ocazie, iar acum, cînd ne mai vedem, ne respectăm reciproc – am, e bine, n-am, e tot bine, ne salutăm frumos și gata…
      P.S. să nu crezi că, și cînd a sărit ea la mine și cînd am țipat eu la ea, a intervenit cineva 🙂

      Apreciat de 3 persoane

  2. ♥️ am gasit un articol despre tine. unul pe care ar trebui sa-l aduci pe paginile tale de blog si apoi, intr-o noapte,ti-am rasfoit blogul. ai atat de multe de spus si de dat! neconditionat si deschis. eu nu am sa spun ca esti o luptatoare, pentru ca am aflat ca esti cu totul, eu am sa spun ca esti aici cu noi, neconditionat, si ne dai o parte din sufletul tau. interviul acela m-a facut sa te admir si mai mult si sa te respect. pentru arta si pentru spirit. multumesc pentru mesajul din “sfanta naivitate”. gandul si sufletul bun,in societatea in care fara voia noastra traim, este de cele mai multe ori calcat in picioare. 🥺

    Apreciat de 3 persoane

    1. … păi de asta scriu… am trăit și simțit prea multe, ca să le țin pentru mine. am văzut răul. și binele, firav, mic, fără succes, dar cît există e speranță. am primit laude apoteotice care-au ajuns scrum. de-aia nu mai cred în nici o motivațională, ci doar în drumul propriu al fiecăruia, care, cu cît se încurcă mai mult în hățișurile sociale, cu atît e mai anevoios. deși pe mulți tocmai apartenențele la ceva, aproape că nu mai contează la ce, îi fac mulțumiți. etc…
      călcatul în picioare e sport de masă 🙂 de aceea nu mai cred în omenire, ci doar în unii oameni.
      mulțumesc mult de tot pentru apreciere…! ❤❤

      Apreciat de 2 persoane

  3. Știu că tu nu te dai bătută în fața preaputernicei mulțimi, găsești mereu alt microfon prin care să-ți transmiți gândurile, din singurătatea ta, către singurătatea fiecăruia dintre noi. Iar noi nu avem nevoie de multe cuvinte pentru a te înțelege și a reflecta.

    Apreciat de 3 persoane

  4. Mulțime= substantiv comun, numărul singular, genul feminin!
    Dar „mulțimea” este un tot unitar (????) chiar dacă este o alcătuire aleatorie de personaje! Atunci intră în scenă „spiritul de turmă”! Individul nu contează!
    Doar că…Issa, aici, în mica noastră comunitate, eu te ascult, noi te ascultăm! Ia microfonul și spune ce ai de spus! Noi suntem o altă mulțime sau o altfel de mulțime…

    Apreciat de 2 persoane

    1. Mulțime – nr singular… fain paradox…! Chiar că e capricioasă ca o femeie :))
      Voi nu sînteți mulțime. Am ieșit de ceva timp din a mai vedea mulțimi.
      Voi sînteți niște oameni separați cu care vorbesc și pe care v-am personalizat în mintea mea pe fiecare în parte 🙂

      Apropo de mulțimi. De cînd public în diverse, curg pe fb valuri de cereri de prietenie de la o grămadă care scriu și ei una-alta și, cind accept, imediat urmează și cererea să intru-n grupul ei/lui… Nu prea refuz, dintr-o jenă imbecilă, și tocmai m-am pomenit în vreo 20 de grupuri pline de auto-reclame (imi dau seama că asa funcționează, dar nu mă interesează, eu nu pot să-mi fac și nici s-o susțin aiurea pe a altora).
      Nu te gîndi însă că el/ea m-ar băga personal în seamă. Toți mă (și ne) văd ca pe o parte din mulțimea care le trebuie lor 😀
      N-are legătură cu poezia, că aici eu sînt „mulțimea” :)))
      Dar, remarcînd tu că-i feminină, am avut brusc imaginea asta de ansamblu…
      Mulțumesc, Aura!

      Apreciat de 1 persoană

    2. Știam sigur că, adică puteam să jur că n-o să-ți scape faptul că mulțimea este de genul feminin, dar nu feminină. Că și capra e tot de genul feminin… O, ba da, poți refuza! Cândva, am fost „invitată” să fac parte dintr-un grup ce promova literatura și invitată să public…M-am învârtit de câteva ori să mă dumiresc ce și cum. Să văd care ce și cum scrie! Și mi-am zis că pot încerca să public, conștientă fiind că nu sunt fooooaarte tare…nimic! Am tot trimis câte ceva, dar nimic! Nu-mi permit să fac referire la ce publicau alții…Apoi, multă vreme m-am chinuit să scap de „ei”.

      Apreciat de 1 persoană

    3. :)) … am trecut și eu prin asta, primul meu grup literar, să zicem, pe fb a fost acum cîțiva ani unul de poezie, dar, la naiba, era aproape singura pe-acolo care scriam cu câți de „i” și cratime trebuie… 😦 și am renunțat, că n-aveam ce face!

      Apreciat de 1 persoană

  5. „Coltul vorbitorului” e necesar, altminteri nu conteaza cine are microfonul, cei mai multi vorbesc unii peste altii si nu se mai intelege mare lucru. Dupa ce am citit comentariul anterior, am dat fuga sa vad daca esti in grupul meu – nu esti. O sa te invit, sper sa nu refuzi si sa distribui si acolo aceste minunate articole, chiar daca e un grup mai restrans decat altele. ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Citesc și rîd… :)) am „aprobat” invitația înainte de a citi comm pe wp. Pe tine nu te-aș fi refuzat.
      Dar chiar sînt exasperată de grupuri, în ultimul timp am aprobat nush cîte „prietenii” doar pe criteriul că a scris și x o carte, na, zic, așa aflăm unii de alții. Și x îmi cerea instant și aprobare pt grup sau pg, ce are, dar să nu crezi că interacționăm cumva. O să-mi fac timp într-o zi să le șterg pe toate de gen, m-am plictisit de „jocul” ăsta și mi-e prea dor de vremea cînd aveam o mînă de prieteni virtuali, dar vorbeam toți între noi.

      Apreciat de 1 persoană

    2. Si pe grupul meu a inceput in ultima vreme un aflux de (self)-promoting, ceva de speriat… Eu, din cand in cand, mai arunc o postare in care incurajez membrii sa posteze orice doresc ei legat de arta, pasiuni, natura, sport – in fine, ceva constructiv. Imi doresc astfel de membri in grupul nostru. 🙂 De regula, eu vorbesc, eu aud, dar sunt si cativa care dau curs invitatiei.

      Apreciat de 1 persoană

    3. E trend, ncsf… juram c=am răspuns aseară, dar probabil că doar am citit 🙂
      O să dau și eu curs invitației (ah, ce expresie-clișeu…) tale cu drag, dar cu chestii mai senine, să-mi treacă amozul, că am văzut că pe fb lumea preferă să vadă frumos și bine 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    4. In general, incurajez sa se posteze chestiuni constructive – nu neaparat doar inimioare si norisori roz, dar pe FB e un aflux de negativitate destul de mare, de polemici si jigniri. Sunt atatea postari ale celor care vocifereaza intr-o directie sau in alta, incat totul devine foarte obositor. Astfel, prefer sa ma indrept spre arta, spre poezie, iar in planul concretului inspre posibilitati si solutii, in masura in care se poate. Pasiuni – lucruri care mentin o vibratie mai inalta. Umor. 🙂

      Apreciază

  6. Cred ca majoritatea de pe-aici traim cu naivitatea asta de a crede ca putem schimba, macar un pic, lumea din jur. Unii chiar se invinovatesc si sufera, probabil, pentru ca nu pot capta microfonul ala pentru mai mult de-o clipa. N-au de ce, asa e multimea, mereu exista ceva strident care sa distraga… Eu personal intotdeauna am simti ca vorbesc la un microfon (wireless, normal) din care-au fost scoase bateriile. Ba mi le scot si singur, cateodata…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ne 🙂
      Tocmai am aflat de la fiu-meu că nu există scădere în mate. Cică nu e 5-3=2, ci 5+(-3)=2… nu stiu dac-am reprodus exact operația, dar asta era ideea și mie mi-a placut cum sună :)))

      Apreciază

  7. Cât de singură să-ţi fi!

    Cât de nimeni sunteţi?!

    Gizăs!

    Când vreau să fiu (uneori) tristă, apăi acilea vin.
    Niciunde n-am întâlnit oameni mai nefericiţi.
    E atât de uşor să fii om. Atât de simplu…

    Nu fi (şi) prost!
    Ori… fii, ce pana mea!
    ……….

    Apreciază

Lasă un răspuns la nostrastella Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.