De jur împrejur m-am împrăștiat
Și într-un foarte târziu
În mijlocul celei mai mari
Mulțimi de oameni
Singurătatea am aflat.

Am vrut la loc să mă adun
Și atunci oamenii
Mi-au luat microfonul din mână
Pentru că nu mai aveam ce să le spun
Și tot ei pe mine s-au supărat.

Cum e mai bine
Oameni buni
În cele din urmă i-am întrebat
Dar oamenii se plictisiseră de mine
Și spre altcineva
Care deja de jur împrejur
În aceeași sfântă naivitate se-mprăștia
Cu microfonul s-au îndreptat.

_________________

Foto repr. Mihail Toma