Ziua în care nu am existat (2)

Publicat de de Issabela

Ziua în care nu am existat
A fost ziua în care
Nu aveam nicio notificare
Incredibil
Mi-am zis
Din trei sute și ceva de oameni
Să nu se gândească unul la mine sub soare
Deși afară ploua
Și semne ploaia nu dădea
De plecare
Ce fac oamenii aceia
Oare
Dar nici aceasta nu e o întrebare
Erau ocupați fiecare
Cu ei înșiși
Cu iubirea de sine cea mare
Numai eu uitasem
Se pare
Să actualizez schimbul de păreri
Susțineri
Și diverse aprecieri
Nu puteam
În mod cert
Să exist ca atare
Nu știu de ce mă miram
De ziua aceea în care
Nu aveam nicio notificare.

_________________

Foto repr. arhivă personală

45 de gânduri despre „Ziua în care nu am existat (2)”

  1. Buna Issa!
    Ceea ce spui tu prin versurile tale mi-au amintit de un „campionat” al likeurilor care am vazut ca se practica uneori. Eu intram pe unele bloguri de afara care erau in lb eng si traduceam de acolo poezii si altele, iar pt ca eu le traduceam unele poezii, ma trezeam si ma trezesc cu likeuri de la acele persoane, cu toate ca ei nu inteleg absolut nimic din lb rom.
    E de bine….e de rau????

    Apreciat de 4 persoane

    Răspunde

    1. 🙂 îți dai seama că, în esență, e superficialitate tot virtualul.
      Bine, în cazul tău concret, de like pentru traduceri, l-aș vedea un gest drăguț, de mulțumire tacită.
      Deși comunicarea ar fi pe primul loc.
      În cazul meu, pe wp (deși poezia e pt fb), cum să iau chinezul de pe baidu.com care pare că mă citește zilnic? Sau cîțiva italieni, spanioli, nordici, ce-or fi, cu blog în alte limbi, ciudate, care-mi dau și like chiar?
      Aș vrea să știu, cum zic unii, că-s români. Aș vrea să dea un semn. Aș vrea să comunicăm, dacă așa e. Să știu, că nu trebuie să vorbim zilnic sau la fiecare articol. Dar ei tac toți și stau acolo 🙂
      Caz în care eu nu pot, din fire, să dau like-back, așa, pe „principii virtuale”, că am doar principii reale.
      E de bine… e de rău???

      Apreciat de 3 persoane

    2. Am si eu pe cineva din Pakistan care imi da like si de curiozitate am intrat sa vad ce e acolo dar……habar n-am avut ca limba lor e formata numai din „serpisori, ovaluri si cerculete”, zici ca e un geam pe care ploua..🤣🤣🤣, ce imaginatie „inginereasca” am..

      Apreciat de 3 persoane

    3. Îl (sau o…!) am și eu pe Pakistan… dac-o fi același 🙂
      Mie semnele lor mi se par chestiile alea, știi, cînd trimiți un zîmbet cuiva cu soft incompatibil cu al tău și primește un pătrat sau te miri ce…
      Pare-se că de data asta gîndim eu ca un inginer și tu ca un romantic 😀😀

      Apreciat de 2 persoane

    2. Eu o cunosc pe Jay de pe site-urile de resurse pentru roleplaying games, de pe vremea cand aveam site-ul cu pirati, si mai stam de vorba pe acolo. Are blogul in engleza, dar avea candva si unul in portugheza. Eu nu dadeam google translate la al ei, intelegeam destul cu spaniola, franceza si romana, si comentam in engleza la obiect 😛

      Apreciat de 2 persoane

  3. Hallo Issa!

    Cam 300 de urmăritori am si eu teoretic, practic sunt intre 10 și 14 daca e să o luăm dupa media de like-uri! Daca ma uit prin administrator sunt cam intre 100 si 200 asta insemnand ca am cititori fideli carora nu le place ce scriu! Masochiști de wordpress ca sa zic asa!
    Am si eu o rusoaica care intra zilnic si care spune ca isi traduce cu google ce scriu. Mie mi se pare imposibil sa traduci o poezie si sa se inteleaga tot ce a vrut autorul dar poate tocmai intelesul nou o atrage!
    Pe mine deci nu ma mai mira nimic cred ca suntem un popor si foarte lasi. Ma gandesc ca sunt teme pe care le abordez de interes general si sunt extrem de putine reactii mai ales impotriva!Oamenii se tem sa-si spuna parerea sau nu o au decat daca un grup o formuleaza anterior prin comentarii.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    1. nu e neapărat lașitate… sau nu mereu.
      e balanța pe care și-o face fiecare în interior, ce merită și ce nu. de exemplu, la cei care au idei fixe nu mă mai bag nici eu de mult timp, că e clar că nu-i interesează ce le zic eu, ci doar spațiu virtual să-și expună ei ideile 😦

      Apreciat de 2 persoane

  5. Eu am multi urmaritori straini si, la randul meu, ii urmaresc pe multi. Majoritatea sunt de limba engleza, dar si spaniola si italiana, adica limbile pe care le inteleg, insa google translate merge chiar bine in engleza, am reusit sa inteleg postari in turca, de exemplu. Presupun ca e foarte usor si pentru ei sa foloseasca butonul de google translate de la mine de pe blog.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  7. Traducerea automată a unui text scris care utilizează detalii locale subânțelese cum folosesc eu brodând pe teme politice, mi se pare puțin probabilă. Am totuși cititori care încearcă. Abia sunt în stare să pun o pagină la una-două zile. Altfel, le-aș oferi măcar un gen de dicționar explicativ. Am și verificat către engleză și spaniolă automată. Dar la o versiune ușor traductibilă, textul își pierde farmecul și se lungește, se pierde interesul cititorilor care știu ceea ce eu sugerez.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    1. oricum ar fi, se pierde ceva. am niște cărți de curînd și am folosit și google, evident, la unele expresii specifice… am rîs cu lacrimi de cîteva ori!
      si, totusi, iti faci o idee despre celălalt 🙂

      Apreciat de 2 persoane

    5. Exact. Vreau sa traduc un poet netradus la noi si m-am interesat, că acum, de, cu drepturile de autor… ale lui. Si asa am aflat ca am si eu.
      Traducerea beletristica e considerata operă separată. Pe bună dreptate…

      Apreciat de 2 persoane

  9. Unii doar deschid pagina și dau like, alții citesc printre rânduri și foarte puțini pătrund în text/ versuri.
    Dacă analizezi procentual ( presupunere, comentarii) ajungi la concluzia ta, că superficialitatea se îmbină maxim cu ego-ul și câștigă detașat.
    Fiecare după cum este și ce urmărește.
    Zi frumoasă, aducătoare de inspirație în texte și în viață. 🤗🥰

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  10. Eu aș fi tare bucuros să trăiesc astfel de zi !
    Aș fi ca atunci când sa impus carantina la nivel national și m-am trezit într-o Duminică singur cu mașina prin oraș, încât pur și simplu deliram, că nu-mi venea a crede ce văd. 🤣

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicat de Issabela

Despre mine să vorbiți voi.