Într-o sală-ntinsă, proaspătul ales,
Stă pe scaun simplu, fastul nu-i dă ghes.

Sala este plină, ţara în mişcare,
Pesedeul tună, cere adunare.

Toţi stau jos, mic, mare, tânăr şi bătrân,
Au votat cu demnitate de român.

Solii dau firmanul. Nicușor citeşte,
Apoi, cu un zâmbet, astfel le vorbeşte:

– Pesedeul vostru, nu mă îndoiesc,
Va să facă ţara iar vad mișelesc,

Pacea ce propuneți este o sclavie
Cât domnește plicul cu bani de hârtie!

La aceste vorbe sala a răsunat
Și un interlop îndată vorba a luat.

– Tu, ce într-această naţie creştină
Crezi că ai s-aduci acum lumină,

Și sectoare șase ție ți se-nchin.
Să te țină Domnul, dar ești un hain!

În murmură surdă vorbele-i se-neacă,
Vagi înjurături tresar în teacă.

Nicușor se-ndreapt-agale către ei:
– Nu atingeți solul, consilierii mei!

Apoi către solii pesedei vorbeşte:
– Voi, prin care Firea azi mă pomenește,

Mergeţi la femeia care v-a trimis,
Ş-orice drum de pace spuneţi că e-nchis!

Nicușor se simte de vot obosit,
Însă al său suflet nu e-mbătrânit.

Ochii săi sub gene negre şi stufoase
Nu aruncă-n aer săgeţi veninoase,

Speră însă că dreptatea va lovi,
Până a lui gene încă n-or clipi.

Apoi către sală Nicușor se-ndreaptă:
– Fericirea ţării de la noi s-aşteaptă.

Cela ce se bate pentru a lui ţară,
Sufletu-i e focul soarelui de vară.

De deşarte vise să nu ne-nşelăm:
Furturi şi sclavie-n pesede aflăm.

Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.

Însă mai-nainte mai e de votat,
Căci prea mult trăit-am, fraților, pe blat!

________

Foto repr. playtech