Anotimpuri…

Ultimul fulg

Am tras ieri într-un fulg
Cu o privire de gheață,
Nu știam, când țurțurii curg,
Ce-mi căuta-n viață.

A râs stingher sub soare,
S-a lovit în după-masa mirată
De prietenii efemeri de ninsoare
Și-a spus o ultimă dată:

M-ai nimerit de prima oară,
Deschide palma ta grăbită,
Sunt apă, domnișoară,
Acum fii fericită.

Contraste

Mai vino, dacă poți, din anotimpul tău
În starea mea stingheră și fugară,
Mi-e ochiul prea orbit, mi-e gura prea amară
Și-așa cum sunt
N-am să mai pot să-ți fac vreun rău.

Și vino, dacă poți, fără cuvinte
În starea mea stingheră și fugară,
Mi-e sufletul secat, mi-e patima precară
Și-aici, în anotimpul meu,
N-ai să mai poți să-mi faci vreun rău.

Autoportret

Cu primăvara în lume născând,
Floare firavă sub gheață mijind,

Cu vara în veșnicie crezând,
Pân-am văzut veșnicii toropind,

Cu toamna prin patimi plouând,
Din noroi spre liman tot tânjind,

Cu iarna în nămeți tot căzând,
Până albul de suflet să-i prind,

Atâtea toamne cu veri astupând
Și primăveri peste ierni peticind,

Cu versul pe versuri călcând,
Cu doruri pe dor scrijelind,

Cu toate prin toate trecând,
Am locuit și eu pe pământ.

Decor

Rod un creion de zor,
Peste-un minut va fi iar seară,
Mi-e frig și-aș vrea să mor.
E totuși primăvară,
Cu-același vechi decor
Nefavorabil pentru zbor.

Autumnală

Ploilor, plouați întruna
Pentru toți iubiții din lume
Care pleacă
Și uită să se mai întoarcă,

Plouați întruna, ploilor,
Pentru toate iubitele din lume
Care rămân și uită să mai plângă.

Fiți voi, ploilor,
Lacrimile lor fierbinți,
Ale acestor femei ieșite din minți,
Lacrimile lor firești,
Ale acestor femei
Îmbătrânite înainte de vreme
În matca așteptărilor grotești.

Anotimpul iubirii

Ești coliba-n care ploile de vară
Cad repezi, fără să mă ude,
Buzele mele-au gust de mere crude
Și-n fiecare zi miros a vară.

Ești arșița din care se adapă
Salcâmi ce florile și-au desfăcut
Și sunt sub vraja ta un fulger mut
Din care fără voie tunetele scapă.

Ești stropul rătăcit prin ploaie
Ciocnindu-te de blândele erori
Și dacă-n ochii tăi mai sunt culori
Eu îți voi fi căldura din odaie.

Ești un neînceput și sunt o nesfârșire
Și suntem axa care patimile leagă
Iar când deasupra bolta se încheagă
Noi ne desfacem în iubire.

Urme de pași pe zăpadă

Urme de pași pe zăpadă,
Pașii tăi lângă pașii mei,
Atât de aproape încât
Parcă-s urmele pașilor unor zei.

Urme de pași pe zăpadă
Și mâine va trebui să trecem iară
Pentru ca urmele pașilor noștri
Să nu cumva să dispară.

Anotimp final

Unul dintre noi va păși într-o zi
Pe drumul acela spre mari veșnicii,
Celălalt va rămâne să ude pământul,
Încă grijind să nu calce cuvântul.

Unul dintre noi va duce cu el
Ce n-a mai avut să spună defel,
Celălalt va rămâne să caute semne,
Singur pe cale să se îndemne.

Unul dintre noi va fi printre stele,
Celălalt va privi nemirat înspre ele,
Unul dintre noi încet se va stinge
Pe celălalt nemaiputând a-l atinge.

Unul dintre noi va rămâne
Scrijelind pe ziua de mâine,
Într-o zi oarecare, cândva,
Când unul dintre noi va pleca.

______________________

Grupaj tematic din antologia de poezii Anotimpuri, editura Betta