Bîrlad… orașul meu de copil. Adică locul în care mergeam la oraș. Orașul de tranzit al tuturor vacanțelor mele.
Orașul în care m-au mîncat cîinii vagabonzi și țînțarii. Primii, la figurat, ceilalți – la propriu.
Orașul în care am văzut prima oară o căprioară adevărată la un om acasă, aveam vreo douăzeci de ani. Se spunea că o găsise, țopăia liberă într-o curte, printre găini și cîini. Cîte zile am stat acolo, m-am dus zilnic s-o văd. Anul următor… nu mai era. Am auzit că i-o luaseră.
Orașul în care, dacă te-așezi pe-o bancă, știi ce fac cunoscuții și necunoscuții din șapte sate dimprejur.
Orașul în care, plictisindu-mă în gară, am tras o dată un loz și-am cîștigat un leu. Și-apoi tot trăgeam la infinit și tot cîștigam un leu, pînă s-a plictisit și vînzătoarea. Noroc că venise trenul.
Orașul de provincie al cărui tipar îmi era atît de bine conturat în minte, încît l-am recunoscut, crescînd și comparîndu-le automat, în mai toate orașele de provincie de mai tîrziu.
Orașul cu bețivi și cu oameni de treabă simultan. Pînă și bețivii s-ar întrece pe ei înșiși în amabilități cu tine, dac-ar fi inteligibili. Firește, ca oriunde, o parte din ei, nu toți.
Orașul pe care l-am văzut și curat și murdar, i-am văzut primele blocuri ridicîndu-se, păreau așa de în plus și de aiurea iar azi par atît de multe și de firești.
Orașul care n-are încă McDonalds și KFC – cred că încă n-are – dar în care am mîncat una dintre cele mai bune pizza.
Un oraș cu supermarketuri cu aer condiționat și cu spitale fără și dezolante.
Cu bulevarde și cu ulițe vechi de pământ printre unele case.
Un oraș cu două sau trei licee, un teatru și o grădină zoologică la marginea lui, care ultima oară era uimitor de bine întreținută. Mi-a părut rău, ca intotdeauna, doar de faptul că mai există conceptul de grădină zoologică.
Un oraș în care, iarăși pentru prima oară – în București nu știu – am văzut, ca obicei, deci nu ocazional, partere de blocuri întregi amenajate ca mici grădini particulare, îngrădite, înflorate și superbe – pe baza căror legi, nu știu… dar blocurile acelea nu erau gri. Una dintre ele era a mamei (parcă) Andreei Răducan.
Un oraș cu elită, cu mijloc și cu marginea societății.
Un oraș primitor, încăpător, puțin prăfuit de nepăsările repetate ale autorităților.
__________
Ai descris foarte frumos, are un aer nostalgic, e asa un fel de lume a copilariei…..care din pacate nu mai este.
O zi minunata.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E și, la propriu, amestecul perfect de trecut cu prezent 🙂 dar asta cred că e prin mai multe părți…
Vînt la pupa și ție (am zis bine?)!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc!
E o urare de pe vremea corabiilor deoarece daca aveai vantul din spate sub un anumit unghi atunci iti umfla velele si mergeai cu viteza mare. Acum nu mai conteaza dar urarea inca se mentine pe la noi.
O zi minunata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că era „vînt bun la pupa”, nu știam de ce, mulțumesc, eu le știu doar ca și pe cea cu „zbor lin” sau „fir întins”, pe împrejurări 🙂
La fel să ai și tu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E frumos acolo și ai descris perfect, cu suflet.❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și cu puțin dor 🙂
Mulțumesc, Anna!
ApreciazăApreciază
Printre rândurile cu descrierea orașului se „întresimt” amintirile copilăriei și dorința de-a mai fi un pic acolo, atunci,
doruri pe care le înțeleg perfect.🥰
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Yap! Ăsta-i!!! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 sper să-l revăd vara viitoare. poate chiar în septembrie, dacă mai e pandemie 🤔
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O descriere frumoasă a unui oraș provincial presărată cu amintiri nostalgice.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da. N-aveam un gînd determinat cînd am ănceput să scriu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am fost niciodată acolo. Dar l-ai descris cu mult suflet şi parcă m-ai făcut să vreau să-l văd.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un drăgălaș și-am auzit c-au mai rezolvat mărunțișuri între timp 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoasă prezentare. Chestia cu bârfă, cred că e național valabilă, dacă nu cumva global. 😃
PS: am prins și eu nițel din perioada de comunism, inclusiv lozurile alea pe care le trăgeau la infinit, câștigând bani pentru încă un loz, și încă unul, și în…. 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A, deci știi…?? A fost de film… :)))) păcat că n-aveam telefoane smart atunci :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi nu știu eu? Știu și de pâinea pe cartelă, cozile la carne pentru a lua un pui pricăjit, ce părea mai degrabă mort de frică înainte de a fi sacrificat, penele dese de curent, etc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Săracu :))) lasă, că azi e mă-sa fericită :)))
În fapt, triste amintiri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cunosc orașul, dar mi a plăcut mult cum ai punctat.
Vai,vai ce multă sărăcie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În mare, da, este… 😦
Mulțumesc, Ane ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitări pentru bogăția de poze pe care le-ai adunat din acele vremuri și cu care m-ai făcut să regret că n-am văzut niciodată Bîrladul. Îți doresc să ai parte de surprize plăcute când îl vei reîntâlni!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc și eu, Petru, așa să fie, tare îmi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ai amintit ca am fost pentru o zi in Barlad, acum 15 ani. Nu am vazut mare lucru din oras, nu a fost timp, dar imi place modul complex in care l-ai descris.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am încercat să fiu obiectivă. Nu prea mult, la urma urmei am văzut eu că nci viața nu-i obiectivă deloc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am fost în Bârlad niciodată! Dar eu nu am fost în multe alte locuri…
Portret de oraș: Bârlad! Dar la fel de bine aș putea înlocui Bârlad cu muuulte alte orășele prin care am trecut. Tipic orășelelor mici sau medii sau transformate din comune în orașe!
Ai redat admirabil atmosfera, atât de real că mi-au trecut prin fața multe dintre orașele patriei…unde circulă mașini luxoase alături de căruțe sau cirezi de vite…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
exact… ai reușit în ultima propoziție ce-am vrut să spun eu într-un articol. în afară de asta, așa e, și eu mi-am pus problema scriind: Bîrlad n-are nimic deosebit față de alte orașe decît un singur lucru: că-i al meu 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bârlad NU era cu „â” 😛 ???
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba da, firește 😃, da nu scriu eu cu î din a. Decît cînd trebuie 🙂
ApreciazăApreciază
Am fost de multe ori, oras placut! Am si ceva neamuri 😏 , aproape de Galati, poate ne intalnim cand o sa vin acasa 😏
O zi frumoasa! ☕🍀🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pare o utopie, dar tare frumos ar fi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ce nu? va fi tare frumos! Vise frumoase draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, la fel!
ApreciazăApreciat de 1 persoană