Când am descoperit-o, am crezut că l-am prins pe Dumnezeul verii de picior.
Vara, simbolul efemerității absolute, al noului din locuri și din oameni, al eternității din castelul de nisip… Vara, anotimpul vacanțelor din orice vârste, sărutul valului cu țărmul, plaja dorințelor, orizont din nesfârșirea dorului… vara… Apus și răsărit, statornicia din căldura clipei…
… Și o café-frappé în față, desăvârșire la pahar, cea mai perfectă băutură, mi-a schimbat până și gramatica percepțiilor, superlativele au și ele codul lor sentimental ascuns și fac concesii verii.
Am cunoscut-o mai bine, în timp. Împreună atâtea veri, ne știm acum la picătură. Pe orașe, pe terase, pe regiuni. Pe număr de paie. Pe ornamente. Constanta amestecului de cafea, lapte și caramel, ornamentul impecabil improvizat mereu din frișcă, toate într-un domino de culori curgând neglijente în contrastul lor studiat.
Café-frappé e simbolul aceleiași efemerități. Ca și contratimpul din unele iubiri, café-frappé trebuie savurată contra-cronometru. În câteva minute de la intrarea ei pe scenă, dacă întâmplarea face să lase locul altor protagoniști, devine un lac bej și incolor de ingrediente nedefinite. Ca vântul primei toamne, ca prima ploaie monotonă, în care știi dinainte că stropul următor e leit celui ce abia s-a așezat.
Frișca este, prin excelență, eroina principală și definitoriu feminină, în toate formele posibil de atins. Frișca ia ochiul consumatorului de băutură estivală, frișca dă nota finală. La această frișcă am renunțat eu la un moment dat, învățând că, dincolo de ea, nu mai rămâne, totuși nimic, că ea dispare prima, că ea, această aparentă perfecțiune, dă și ia totul din fondul paharului.
Am trecut peste oprobiul tuturor barmanilor. Peste varietatea de reacții compatibile cu numărul firelor de nisip. Am născocit și susținut explicații. Am…
… Am renunțat. Acum beau din nou café-frappé și-atât, pentru că este băutura oricărei veri și simbolul oricărei clipe, cea mai modernă carpe diem și, la urma urmei, trăim în prezent.
Se mai întâmplă 
De mulți ani nu se mai prepară cu frișcă. E din aia la tub, din „petrol” nu din lapte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e, vorba lui Sticri, din aia care fîsîie din ceva, am și văzut procesul.
ApreciazăApreciază
N-am auzit de făcut acasă. Oricum, eu sunt cusurgiu. Găsesc nodul din orice papură. La orice cu frișcă, declar că vreau doar naturală și cer certificat de conformitate. O să te surprindă, au formulare tipărite. Acum sunt doar două locuri care servesc frișcă din smântână – Peștișori și Alice (în București). Pe ultima o suspectez de amestec.
Recunosc, beam și eu pe vremuri. Era bună la Tosca, Casata, Nestor. Nu mai există cârciumile astea.
Scuze, mi-am dat prea târziu seama că-ți stric toată poezia cu prozaicul meu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu strici nimic, eu am incercat să fac poezie din prozaic. Și mi-ai și amintit de Casata… Pe restul nu le știu.
ApreciazăApreciază
N-ai cum să nu le știi. Tosca era la intersecția Splai cu bulevardul ???, aproape vis-a-vis de Facultatea de Drept. Nestor era în blocul dărâmat de cutremur, unde e acum hotel București.
Ce-ai păzit în studenție?😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Grădina Icoanei, Lido la mare preț și niște ceainării prin centru, nici nu le mai știu.
Tosca, cred că da. Dar Nestor chiar nu 🙂
ApreciazăApreciază
Slabă cultură.😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀😀 adică soft 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În altă ordine de idei, nu puteai fi colegă de școală cu Gelu Voican Voiculescu. E născut prin ’45. De mult vroiam să-ți scriu. Îl confunzi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rectific, ’41.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu rîzi de mine… 😃😃😃😃 dar fie!
n-am cu omul nimic comun, decît poate faptul că ne-am născut amîndoi aici. Aș șterge chiar cuvîntul „amîndoi” :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu râd. Omul în cauză este născut în 1941. Dă-l în mă-sa.
Revenind, cârciuma de la Icoanei se numeste (și acum) Moldova. A intrat în vogă mai târziu, de aceea n-am prea frecventat-o. Am avut un bun prieten care și-a făcut veacul pe acolo. Dar nu cred că vorbești despre Moldova, iar alta la Icoanei nu știu și, te rog să mă crezi că am școala lor.😃
Nu poți să nu știi clădirea masivă cenușie care era pe Victoriei unde este acum H. București. Nu mai țin minte denumirea oficială a cârciumii, fiindcă n-am folosit-o. Era cunoscută după denumirea interbelică – Nestor.
Oricum, alea trei aveau frappe bun, iar pe vremurile acelea de tristă amintire, nu exista frișca la tub sau nu se importa.😃 Vezi, orice rău are o parte bună.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și Cina, uite că m-ai făcut să-mi aduc aminte tot gîndindu-mă… Lido și Cina erau baza, mai era lîngă Athenee Mărul de Aur, mai fițos puțin… Restul chiar nu, poate informativ, dar nici așa nu-mi vin acum in minte :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt eu tocmai adeptul bautului bauturilor cu paiul dar recunosc ca vara beau freddo caffe. E un fel de ce bei tu dar are si cubulete de gheata.
Daca frisca e facuta inainte si e tinuta la rece nu se topeste asa repede dar in general barmanii o fac pe loc la „masinaria” aia care „fasaie”…🤣🤣
Sa avem pofta!
PS: Mi-ai facut pofta…🤣🤣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) și tu mie, de acel Freddo. Diseară ies iar, o să îl cer, dacă e la mare o fi si pe malul unui lac…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acest freddo nu-l gasesti foarte usor, mai ales unul bine facut. In general barmanii pun toate ingredientele in pahar, le amesteca si ….. iese o „tocanita”…🤣🤣
Am invatat de la un grec, practic am asistat cand il invata pe barman cum sa le puna, cica se pun in straturi, cafeaua, siropul de artar, frisca si la urma cubuletele care se lasa sa curga. Frisca cand se topeste, pt ca e prima de sus, antreneaza siropul si putina apa rece din cubuletele topite.
Se bea usor, usor…..mai mult se savureaza ..
Eeeee, vezi de ce-mi place mie Dobrogea? De la greci invat ceva, de la turci altceva….
Apropo , abia s-a terminat bairamul „de dulce” la turci….mama ce baclavale si placinteeeee 🤣🤣 si cafea la nisip.
PS: La mare imi place cafeaua pe malul marii, acolo e alt aer, briza, etc , daca e la mare si e pe vreun lac…ce sa zic, nu e acelasi lucru dar sper sa nu fie lacul Techirghiol…..pt ca acolo „miroase faimos”..🤣🤣
ApreciazăApreciat de 2 persoane
… „Ce spui tu, străine”, mi-ai adus aminte si de bragă… visul meu pierdut… nici n-am mai căutat-o (în Mangalia am băut prima bragă), dar nici nu i-am mai regăsit gustul 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ooooo bragaaaa…🤣🤣..Bunnnnn.
Pe aici nu mai gasesc braga ca aia din copilarie. Acum sunt unii care produc „crema de braga”…am baut/mancat 🤣🤣, e ca un iaurt din mei. Dupa 2 pahare nu-ti mai trebuie nimic toata ziua pt ca esti satul…..Pe eticheta aproape ca scrie ca „mai am putin si-l apuc pe D-zeu de un picior” daca consum aceasta „bautura sanatoasa”.
Acum ce sa zic, daca esti cu iaurturi, seminte, plante, samburi si altele de genul asta s-ar putea sa-ti placa.
Iti spun unde gasesti, cofetaria se numeste Silvian, are si site.
PS: Placinta cu braga…oauuuuu, ce amintiri….apoi a aparut Brifcor…🤣🤣🤣
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Înțeleg perfect. Dimineața aia cînd am băut braga la o terasă din Mangalia și-am ascultat prima oară July Morning chiar nu mai e nicăieri.
Am mai auzit în ultimul timp de tot felul de tîrguri alimentare, regionale prin București, mă rog, înainte de pandemie, o singură dată am căutat bragă îndeosebi… nici o legătură cu amintirea mea…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu zi de-astea Issa, că îmi întrerup concediul și mă duc mai repede la lucru, doar pentru o astfel de cafea care doar un aparat bun o poate face, sau poate merge și acasă, cine știe..
Ps. Mi-a plăcut mult definiția fierbinte a verii spusă de tine☺️
O săptămână faină îți doresc !!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Definiția aia a fost să-mi exersez lirismul într-un text așa prozaic :)))
Săptămînă faină cu frappe și ție!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți spun sincer, că l-ai transformat în artă, pe acest Café-frappé. Și mie îmi place, deși recunosc faptul că pun cappuccino pe primul loc.
Felicitări pentru articol, care curge lin, precum o poezie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cappuccino e cu gheață??
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E fără gheață!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) atunci s-aștepte toamna.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos omagiul pe care l-ai adus frappe-ului, chiar daca eu nu mai beau de peste un an niciun fel de cafea. ❤ Eu nu prea iubesc bauturile reci, oricum. Inainte mai beam cate un frappe, e foarte savuros si racoros, atunci cand e facut dupa gustul celui care il bea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, mi-am adus aminte că am vorbit despre cele reci băute vara 🙂
Oricum frappe-ul e o iluzie :)) dar e frumoasă și bună și mi-o mai păstrez și eu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In Thassos ma băut ce mai buna café-frappé, nu avea frișcă, doar lapte, cafea si multă gheată. Era super!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi poate frișca-i adaos, parcă am citit că grecii au inventat băutura…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știu, dar e tare bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cred… ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frappéee… mmm… acum am un scop pentru weekendul care vine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 să ne spui cum sîmt frappe-urile prin alte părți; am o prietenă din America ce se plînge că n-au pe-acolo decît variantele Starbucks!
ApreciazăApreciază
M-ai prins. Frappé-ul îmi place și îmi mai place și modul artistic în care ai scris despre el.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am ajuns la ea fiindcă era singura variantă de cafea cu gheață la terase :))) dar am rămas 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu ador cafeaua în toate formele ❤️ dar frappe e preferata preferatelor 😁
ApreciazăApreciază
Mărturisesc că eu nici n-am descoperit-o încă și nici din bragă n-am gustat. Dar le trec pe listă, la fel ca pe homar și alte bunătăți la care mă gândesc. Doar după ce le încerc, pot să renunț la unele. 😉
ApreciazăApreciază
Issa, dacă erai la SB era articol de coroniţă. E şi aşa, nu zic. Serios. Eu l-aş scrie pe meniu, în dreptul oricărei cafele.
Şi mi-ai făcut şi poftă acum!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) cred că-i găsibilă oriunde!
Mulțumesc frumos, Potecuță, dacă ne-am fi una alteia juriu… 🙂 ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
wp-1597232028161.jpg
Subscriu la fiecare cuvânt! Frappe, Dalgona nu spun pas niciodată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 2 persoane
M-ai facut sa o caut pe net, habar n-aveam de ea. Iar acum sa mi-o fac singura 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne-am făcut poftă reciproc 😄😄!
Eu trebuie să mai aștept frappe-ul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-am făcut. Doar că am greșit ness-ul cu zahărul și-am mai tot pus și n-a ieșit ca-n poză 😃 O iau mîine de la capăt!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De data asta sigur va ieși. Nu fac reclamă (Ex JacobsVelvet), dar merge mai ușor cu un ness praf, nu granulat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
aha. al meu era granulat 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu prefer ness-ul dintotdeauna, drept pentru care am grijă să am și un mixer mic, special, ba chiar și o cana care are încorporat acel mixer, dar…astea le folosesc când fac prăjituri cu cremă ness (super-bune) , sau fac pentru mai multe persoane, în rest mișcarea clasică, cu lingurița. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mai beau ness de zeci de ani, cînd ajunsesem sa-l beau doar cu pepsi sau alte sucuri acidulate 🙂
Dar pt crema asta de pus deasupra, o sa-mi iau si eu o cutie negranulată, aia din casa rămăsese de pe la alții :))
ApreciazăApreciază
Uite-așa, mai încurajez o plăcere vinovată 😊.
Frappe-ul ăsta era în urmă cu ceva timp de nerefuzat când venea cineva în vizită.
Acum am o șmecherie nouă, profiterol cu choux-uri din Lidl. Bine, plus înghețată, frișcă, siropuri…dar choux-urile alea sunt pur și simplu foarte de ajutor pentru situațiile cu musafiri neprevazuti.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu n-am Lidl lîngă mine. Dar mă mai duc pe-acolo de curiozitate, din cînd în cînd. Ceea ce o să fac iar, că mi-ai adus aminte… 😃😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ioooi. Cu balele curgând…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))))) ce să zic, i-am adus și eu tributul meu :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană