În bucătărie la bunica

Iată-mă și eu în bucătărie… nu în cea de azi în care mi-am amenajat biroul, ci înapoi în timp, în curtea bunicilor, unde aveam chiar două, căci era acolo și bucătăria de vară, o cămăruță separată de casă, unde vara se petreceau numai minuni cu gust și miros iremediabil pierdute iar iarna era un mic depozit tare trist în așteptarea verii următoare… Deci:

1. Cînd bunica gătea, treaba mea era să… să gust tot. Eram consultantul de bază, gustam fără restricții, uneori pînă mă săturam. N-auzeam niciodată „așteaptă ora mesei”, nu erau porții, nici limite și stăteam mereu și la masă de bună voie, nu se știa niciodată ce găseam în plus pe ea…

2. Mirosul care mă duce direct în bucătăria bunicii mele este… cel de copt. Orice, copt să fie, pe plita aia cu multe cerculețe de mărimi tot mai mici, pînă venea ultimul, ca un capac, care acoperea „ochiurile” plitei care n-aveau nimic pe ele și pe care-l ridicam din cînd în cînd cu un băț lung, de fier, cu un fel de cîrlig la capăt, să văd și eu focul și s-arunc cîte o hîrtiuță-n el…

3. Gustul care face cu mine acelaşi lucru… este cel de pîine coaptă și ruptă cu mîna, din care încă ies aburi… Imbatabil de către orice altă artă culinară și aproape de neregăsit azi.

4. Dacă ar fi fost după mine, aş fi mîncat toată ziua numai… șnițele. Erau, probabil, precursoarele kfc-ului de azi, le-am rămas și eu loială cum am putut…

5. Deşi cînd eram copil mîncam cu poftă, acum nu aş mai putea mînca… la mine a fost invers. Mîncam – și mănînc – orice, în afară de un singur lucru: spanac. Nu stăteam nici cu el la masă, ba și comentam cît nu pot să îl sufăr și ce senzații îmi provoacă, pînă pe la 15 ani, cînd am primit o palmă din cauza lui. Nu de la bunici… L-am urît mai abitir după aia încă cîțiva ani buni. Apoi, brusc, m-am hotărît, singură și fără să mă vadă nimeni, să-l gust. Mi-a plăcut așa mult încît am dat în patima lui o perioadă… Iar azi e o mîncare ca oricare alta.

6. Deşi ştiam că n-ar prea fi voie, prin bucătărie obişnuiam să… da, și eu, să mănînc cu pumnul orice aluat, cremă, tot ce era încă crud și neasamblat, deși aici nu prea eram lăsată după voia mea, dar mai furam…

7. Cea mai pregnantă amintire din bucătăria bunicii mele… un raft direct în perete, nișă i-am spune acum, acoperit cu două perdeluțe, pe care le dădeam mereu la o parte, să văd ce mai e pe-acolo…

O frumoasă leapșă de la Potecuță, cu preluare liberă.

__________

Foto repr. vreaubrutărie.wordpress.com

37 de gânduri despre „În bucătărie la bunica

  1. Frumoase amintiri. Pentru noi toți bunicile au fost și au rămas cei mai buni și mai importanți bucătari din lume. Pentru fiecare în parte bunica sa gătește cel mai bine.
    Mi-am amintit abia acum cum gustam din cartofii pregătiți pentru colțunași, bunica punea farfuria pe frigider ca eu să nu ajung, dar târâiam scaunul și mă urcam cu orice preț 🙂
    Duminică binecuvântată și multă inspirație!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Se pare că pentru noi copilăria a cam fost, în „Paradisul” de la bunici! Aceeași dragoste, căldură, răbdare, bunătate, toleranță! Pe lângă toate astea și celelalte bunătăți culinare!
    Și ce găseai după perdeleluțe ?
    Eu îl cautam în buzunar pe bunicul, când venea de la muncă…dădeam de mentosan, ori alviță, ori caramele.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Da……..
      Borcănele cu tot felul de semințe de pus cînd le vine vremea, punguțe cu chestii uscate, miere cu carul că aveam stupi, dulcețuri multe, de fapt mai mult gemuri, tot felul de ațe, ace, păhărele… nici nu mai știu acum exact, dar multe și mărunte. A, și cuburi de zahăr 🙂

      Apreciază

  3. Mă bucur pentru toți care ați crescut cu/pe lângă bunici. Sigur că şi eu am avut bunici, dar fiecare stătea la casa lui şi locuind în acelaşi sat, vizitele erau scurte şi rare, mai ales vara când se lucra foarte mult. Deşi am mai spus asta, bunicii mei au fost longevivi, aproape toți au avut peste 90 de ani când ne-au părăsit. Doar bunica maternă a avut 103 ani când…
    O mâncare pe care în copilărie nu o mâncam cu plăcere a fost ciorba de salată. Cred că pe la 25 de ani m-am încumetat s-o pregătesc şi să constat că totuşi e bună!
    Mi-am imaginat-o pe micuța Issa țopăind ca un prisnel pe lângă bunica ei…cu degețelele pline de cremă, ba chiar puțină şi pe năsuc…🤗

    Apreciat de 4 persoane

    1. La creme, mai mult pîndeam, că-mi zicea mereu că nu-s bune crude… dar ce bune erau…!
      Dar la pîinea aia… nu că țopăiam, dar aș fi stat și pînă seara-ntr-un picior, în cap, în mîini… deși și-acolo-mi zicea să stau, să se mai răcească puțin… nu s-a prins răbdarea de mine… 🙂
      Să știi că și ai mei tot 90 și de ani aveau cînd…

      Nu știam că se face ciorba și de salată, eu cu ștevia eram într-un război rece :))

      Apreciat de 2 persoane

  4. Și eu mi-am schimbat preferințele în ceea ce privește spanacul și șnițelele. Primul fel nu-l suportam în copilărie, dar acum îmi place foarte mult, iar cel de-al doilea îl savuram cu plăcere, însă mi-a trecut și îl cam ocolesc.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Deși nu seamănă cu mirosul de pâine făcută de bunica, de câte ori fac pâine în Moulinex-ul meu mă simt mândră ca un adevărat brutar. De cele mai multe ori fac pâine cu semințe, iar mix-ul îl cumpăr gata pregătit din magazin.

    Apreciază

  6. Mamaia mea făcea cozonaci și plăcinte în cuptorul din curte. Șnițele nu ne-a făcut niciodată însă nu ne lipsea carnea la garniță. Iar spanac nu era atunci la noi la țară,in Braila. Dar îl mănânc acum în salate și omletă cu plăcere.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Hei, ce mișto. Am petrecut toate vacanțele, chiar toate, până la vârsta de 18 ani, la țară la bunicii mei materni. Aș putea spune „și eu”, la toate punctele din articol, dar o să spun altceva: nu am ținut niciodată în viața mea post (nu o spun ca să mă laud, ci doar ca o relatare) și nici nu o să fac vreodată asta (cred). Dar bunica mea ținea toate posturile cu religiozitate și mă invita și pe mine să fac asemena. Chestia era că eu știam unde se află chimnița (beciul/cămara) bunicii și ce se află în ea și săream peste orice post, tot cu religiozitate. O altă chestie era că bunica mea se cam prindea de asta și încuia chimnița și ascundea cheia. În sfârșit, o altă chestie era că eu știam unde o ascundea și nu ținem post, trecând peste orice obstacol posibil și imposibil. Mec Gaivăr era mic copil, pe lângă mine… 😃😃

    Apreciază

  8. Eheeei, și voi ati avut bucătărie de vară, afară, ce faaain 😊
    Vaaai, mi-am adus aminte de „fereastra” aia din perete din privință. Când eram mici mergeam pe furiș și luam sticle cu bulion și le beam cu fratele meu mai mic, apoi puneam sticlele la loc ca să fie la număr, dar nu-ți mai spun și varianta când mama găsea sticlele goale, ha, ha, ha 🤣🤣🤣

    Apreciat de 1 persoană

    1. Daa, bucătăria de vară era rai în rai, dacă pot spune și așa :))
      Noi n-am avut pivniță, dacă poți să crezi, deși avea tot sastul. Aveam o altă casă în curte, de două camere, mult mai veche, unde nu știu cum era frig mereu și acolo se țineau chestiile astea „la rece”… acuma, că mi-ai adus aminte, mi se pare așa de ciudat…

      Apreciat de 1 persoană

  9. Preiau curand leașa, bunica mea de pe mamă încă trăiește..când locuiam la gară veneam în vizită și de la poartă îi strigam,,mi-e foame…gata mâncarea?”Acasă eram strâmbăcioasă la mancare.la bunica era mai bun!
    (P.S. te rog dă-mi una din poeziile tale să fac un videoclip! o prefer pe cea cu adevărul dacă esti de acord Backraund pun metallica nothing else metter :D)

    Apreciat de 1 persoană

    1. Sigur, poți să o iei pe care vrei, cu mare plăcere…!

      Așa-i cu bunicile… sau așa ar trebui, după mintea mea, să fie cu toate bunicile din lume, la ele să fie mai bun totul ❤❤

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la George Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.