Frumoasa dansatoare cântă
La cabaretul dinspre port
Și marinarii bat din palme
Trezindu-și sentimentul mort.

Aruncă bani și caută uitare
Și trupuri calde de femeie vor,
Sînt beți și palizi marinarii,
Ei n-au trecut, nici viitor.

Ea, dansatoarea, le e visul
Ce-n larg le ține tot avântul
Acelora ce înspre paradis
În ape nu-și sapă mormântul.

Și peste ani o altă dansatoare,
Alți marinari bolnavi și tineri,
Aceeași mare, alte noi vapoare,
Aceeași zi de luni, apoi de vineri.

_________________

Poezie apărută în antologia ASPRA, 2020
Foto repr. – artmark.ro, Marinari în portul Constanța (M. Bunescu, 1938)