Scrisoare către Pandemie

Bună, dragă Pandemie. Ți-aș spune Doamnă în context, ai deja potențial.

Mă gândisem inițial la apelativul de Domnișoară, dar ai depășit valențele suavității aferente.

Doamnă, ești acum omniprezentă în existența mea, deși foarte mare lucru nu i-ai modificat acesteia.

Mi-ai schimbat, e drept, drumul la Mega cu cel către magazinul din spatele blocului. Care între timp s-a supra-aprovizionat cu produse neconcludente înainte și și-a montat și aparatul acela mic de plătit cu cardul, căruia până acum nu-i găsea patronul justificare. Punct ochit și lovit, Doamnă.

În altă ordine de idei, scriu azi mai mult decât scriam ieri. Că azi nu mai scriu numai pentru mine. Mi-ai adăugat la textele zilnice și grija temelor online ale copilului. Dar lui îi place școala virtuală, deci, Doamnă, alt punct lovit.

Am auzit că provoci și niște ordonanțe. Nenumărate, deoarece eu le-am pierdut șirul cam de la a patra, cred, că nu prea mai vedeam diferența dintre ele. Încă te mai crezi provocatoare, deși au trecut niște ani de la ultima ta apariție în lume…

Să fii sănătoasă, Doamnă, mi-aș lua geamantanul, să plec. Doar că nu știu ce să scriu pe Declarație, să trec de cordoanele de polițiști puși pe amenduit pentru refacerea – sau mai degrabă creșterea – financiară a autorităților.

Căci autoritățile, în locul protecției estimate constituțional și jinduite uman, au reușit să mă facă să mă simt ca o infractoare, deși n-am cazier. Încă. Nu-mi face tu rost, te rog, de-o bilă neagră.

Prea rău în tine, dragă Doamnă, nu ar fi, ținând cont și de faptul fericit că nu m-ai contactat încă direct. Mi-am învățat pe de rost toți vecinii de bloc. Despre unii habar n-aveam de zece ani de când stau în el. Fenomenul e cumva asemănător bancului acela devenit viral, când s-a tăiat curentul și cel ce-l spune, rămas fără net, zice că a fost o ocazie să-și cunoască membrii familiei, care par de treabă. Așa și eu, cu vecinii.

Nu era punct ochit, dar nu-mi pare rău, sunt sociabilă din fire.

Și iubesc natura, dragă Pandemie. Da, o să zici că-i un clișeu, dar doare al naibii de tare să vezi de după jaluzele cum se desfac florile copacilor și-apoi cum unele anume se transformă-n corcodușele acelea mici, fără sâmburi încă, pe care-n fiecare an le-aștept ca pe-o constantă a trecerii mele pe pământ.

Și pentru că acum te-ai găsit tu să vii, tocmai când…, uite că las scris pe veci că am încălcat articolele 326 și 352 din Codul Penal și m-am dus fără mască și mănuși două blocuri mai departe și mi-am umplut tricoul, făcut căuș, de corcodușe.

Știi ce mi-a mai plăcut la tine, Doamnă? Serios vorbind, neaglomerația pe care-ai pricinuit-o.

A trebuit să fac un drum de neamânat într-o zi, într-o altă parte a orașului. Am mers cu două metrouri și un autobuz. Excursie veritabilă. Dar, cum să zic, cât mi-s mie de dragi oamenii în general, nu-mi sunt la fel când stăm lipiți în mijloacele de transport în comun. Oare-ar fi posibil cumva, Doamnă, să te termini mai repede, dar neaglomerația asta civilizată să rămână…?

Te-am cam lăudat, nu? Și tu ești în plină desfășurare încă…

Așa că aș vrea să mai știi și că mi-e dor. Nu știi tu ce-i dorul, decât poate cel de statistici și de arii de răspândire.

Dar mie mi-e dor să trăiesc fără o sabie a lui Damocles deasupra capului și nu dorm bine în patul lui Procust. Nici prin furcile caudine ale poliției nu mai vreau să trec.

Mi-e dor să merg pe iarbă, să stau degeaba pe o bancă. Să dispară fâșia aceea galbenă-n dungi de la intrarea în parc, ce-mi dă starea de crime scene din filmele de peste ocean.

Mi-e dor să merg liberă pe stradă, fără explicații. Să vorbesc fără mască. Să ating fără mănuși. Să privesc stelele după ora zece seara, atunci răsar ele. Să-mi beau cafeaua obișnuită cu prietenii obișnuiți la o terasă, obișnuită și ea. Sau nouă, sunt atâtea terase neîncercate încă. Să merg la mare, la munte sau în altă țară.

Mi-e dor să nu mă tem de nimic.

… Oftez, deja visez, dar fără visuri nu am construi realități.

Deci, Doamnă, închei aici mica mea scrisoare, cu speranța că nu-ți voi mai scrie și a doua oară și cu siguranța că am uitat să amintesc de multe altele.

Rămas bun, Pandemie…!

______________

Text apărut în Antologie de… Pandemie, editura Amanda Edit.
Foto și foto repr. – arhivă personală

34 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Aila spune:

    Simpatica esti Issa. Mi-a placut foarte mult si textul si pozele.Bravo

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Mă mai răsfăț și eu din cînd în cînd… 🙂
      Mulțumesc, Adriana!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Poteci de dor spune:

    Te felicit, Issa! Uf, cumva mi-a dat ghiont un impuls de a o vedea altfel. Nu, nu e voie, să ne plece! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Cele rele să se spele…
      Ar fi tare frumos, Potecuță, nu știu ce șanse mai sînt, dar ar fi, să pleve cu relele si să rămînă bunele.

      Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Pare de bine 😀😀

      Apreciază

    2. Mihail Toma spune:

      Yap! Ăla era un căpșor zâmbăreț, da’ n-a vrut…
      😀

      Apreciat de 2 persoane

    3. Issabela spune:

      Se deduce, merci frumos!!!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Ana May spune:

    Of, ce bine ar fi să-i putem spune „rămas bun”- pentru totdeauna!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      M-am conformat și eu principiului modern, cum că cuvintele.noastre atrag evenimentele… sper să funcționeze 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  4. Ana May spune:

    Dac-am putea…dar doar pentru fapte frumoase…
    M-ai dus cu gândul la o nuia pentru „doamna pandemie” , cam ca în https://youtu.be/QbXXDz3_MgE
    🥰

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Am rămas la Anda, am mai ascultat cîteva… mulțumesc pentru trimitere ❤

      Apreciat de 1 persoană

  5. 69 spune:

    Imi plac oamenii asa ca tine, care in tot raul gasesc partea buna! Mai ales pentru ca ma tem ca Doamna va cam deveni prezenta permanenta in vietile noastre si va trebui sa ne obisnuim sa traim cu ea…cu partile bune si, evident, cele rele. Ca altfel cum am mai avea echilibru?!

    Apreciat de 1 persoană

  6. rau mi-am batut capul ca sa inteleg de ce ai folosit apelativul “draga”. m-am desteptat apoi. 🙃 l-ai folosit sa subliniezi o relatie falsa! doamna asta nu ne este draga nici intr-un fel. si am mai descoperit ca e una dintre cele mai insuportabile formule de adresare. cel putin asa zice lumea:

    1 Dragoste
    2 Iubito
    3 Gagico
    4 Nevastă
    5 Scumpo
    6 Puştoaico
    7 Puişor
    8 Dragă
    9 Păpuşă
    10 Pisi “
    la ce nervoasa sunt eu pe pandemia asta i-as spune vreo doua cu foc!😷😉
    băi, pandemio….
    te pup,te imbratisez! 🤗

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Da 😀😀 să mă scuze… Doamna, sper să mă și ierte și scutească de prezența ei, dar, de cînd am citit tema pînă am terminat de scris, în ciuda oricărei hotărîri, mi-a fost imposibil s-o tratez serios…
      Nu știam că e un top al adresărilor insuportabile 😀

      Apreciat de 2 persoane

    2. ☺️ sa-mi continui ideea: “ bai, pandemio nesuferita ce esti…” . tu ai fost draguta si eleganta! 😉articolul tau, super misto! 🌈

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      😀 nu puteam să mă exprim așa, trebuia un stil literar… dar, iată, pare că am reușit să sugerez!
      Mulțumesc 🙂

      Apreciază

  7. ecoarta spune:

    Să fiu eu Gică Contra!? Hai să fiu, cu riscul de-a te supăra pe mine! Fantoma asta „reală” (!?!?) nu va pleca prea curând dintre noi sau poate niciodată. Va sta cu noi ca un ghimpe în călcâie până, Doamne, fereşte!, ne va pupa pe toți. Unii da, alții ba!
    Scrisoare este absolut senzațională, dar, din păcate, madam Panda nu înțelege ironia mult prea fină pentru o dihanie ca ea!
    ⭐🌟⭐🌟⭐

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      În seara asta mi-au ajuns și mie niște zvonuri la ureche în sensul spuselor tale… eu chiar sînt deconectată total de la… Madam, am zis că dacă n-o mai bag în seamă nu mai e…
      Tot îmi zic în gînd c-o ști Dumnezeu ce face.
      Sincer, îmi vreau neaglomerația înapoi, mi-e silă de-a dreptul de aglomerație, dar aș vrea-o fără pandemie. Probabil Doamne-Doamne face niște calcule din dorințele noastre și n-a terminat încă.

      Apreciat de 1 persoană

  8. racoltapetru6 spune:

    Încă n-ai intrat în rândul lumii, dacă n-ai dosar de infractoare. Trebuie să iei măsuri. 😉
    Și eu savurez corcodușe aproape în fiecare zi, doar că acum sunt pe trecute. Trec pe prune și mere de vară. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      S-au dus… Vîrful lor, ăla rîvnit de mine, pînă-n clipa cînd simți sîmburele, a fost cînd erau cele mai mari restricții 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  9. Diana spune:

    Felicitări pentru apariția în antologie! Cât despre, tanti Pandi eh… ce-i pot spune, Cri Cri Cri pandemie gri…

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      :))) daaa, de ce mă strîngi în pumnul tău…

      Apreciat de 2 persoane

  10. Păera mea e doamna Pademie merită șilaude.Iată, te-a făcut să îți cunoști vecinii…ți-a asus dorul de a umbla hai hui.Sabia lui Damocles? Era acolo și înainte…în iarbă te poate înțepa o căpușă cu lime,sau vebi și mușca un șarpe otrăvitor….sau pur și simplu.Laud pandemia că ne-a făcut mai conștienți de cât e de prețioasă clipa dde bine! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Categoric, dar mult mai frumos ar fi fost ca acea conștiință a clipei să fi și rămas. Mă uit la toți din jur cum li se pare că s-a terminat și nu mai au strop din revelațiile avute, sînt ca înainte.
      Parc-ar fi dat un test și-au scăpat, că a plecat profa din clasă.

      Apreciat de 2 persoane

    2. Din cauza lor ajungem iar în carantină!Doamna Pandemie își face datoria .) e foarte harnică la adunat fraieri în spitale văd

      Apreciat de 2 persoane

  11. George spune:

    Issa, mă bucur pentru tine. Rămas bun… mi-a plăcut, pare ironic, puțin peste picior… adică, nu ne mai vedem! Ai intuit un final strălucit; 😒

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      M-am gîndit și para-gîndit… Mai am un text cu același subiect dat… Nu pot s-o tratez mai serios 😀 nu pot și pace :))

      Apreciat de 1 persoană

  12. Cristi spune:

    Doamna Pandemie mai are treaba… Se da dusa prin ianuarie cand apare vaccinul miraculos… 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Zici…? Cred în minuni, dar nu-n din astea 😃

      Apreciază

  13. Până la urmă Pandemia are și avantajele ei, înţeleg. Cel mai tare mi s-a părut cel cu cunoașterea vecinilor.
    Nu duc dorul plimbărilor. Acum cred că am făcut cele mai multe plimbări pe jos. Mijloacele de transport în comun mi se par nesigure, neavând încredere în dezinfectarea pe care pretind ei că o fac. Mie mi-e tare dor de concerte.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Te cred… Mie doar de plimbările libere mi-era dor 🙂
      Trăim și vedem. Și povestim.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Ana May Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.