… la hanul vechi de pe coclauri

Rămîi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentru vin și pentru tine
Mai am în sîn trei pumni de aur.

Rămîi să ne-omorîm tristețea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din calea umbrelor fugare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfîntă,
Din taina unui trup de fată.

L-a făurit cîndva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău.

Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar cu mirodenii
Cît zarea-i plină de albastru,
Cît lumea-i plină de vedenii,

Atît cît drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii,
Căci mîine in zadar vei bate
La porți de suflete pustii.

Iubește-mă acum, căci anii
Pe năzuințe-or pune frîuri
Și zilele vieții noastre
Se scurg ca undele pe rîuri.

Și trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri.

(versuri de Eusebiu Camilar, inspirate din Omar Khayam)

____________________

Foto arhivă personală, han abandonat în Oltenia, 2019.

45 de gânduri despre „… la hanul vechi de pe coclauri

  1. Parca-mi pare rau cand vad asemenea imagini cu o casa darapanata. Stau si ma gandesc cat au muncit niste oameni ca sa o construiasca acum mai bine de 60 – 70 ani, iar acum …
    Multumesc Issa si pt poezie, practic cu asta trebuia sa incep dar impactul vizual al acelor imagini…..Asta e ..
    O zi minunata!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Asa este, daca ar putea vorbi acele ziduri, cate povesti am afla….
      Oricum, din pozele tale pot sa zic ca nu era o casa oarecare, a fost bine facuta, cu subsol, inalta, am vazut caramida pe acolo, nu stiu daca e toata din caramida.
      Imi amintesc de genul asta de case, batranii le numeau case „duşumite sus şi jos”.
      Acum tu sa ma scuzi ca m-am dus mai mult pe partea tehnica a casei si am uitat oarecum de latura emotionala …

      Apreciat de 2 persoane

    2. Du-te liniștit pe care parte vrei, la mine tot cea emoțională rămîne :)))
      Cît despre casă, spuneau cei din sat că are chiar si acum porprietari urmași, dar indiferenți la o ruină dintre două sate. Cică ar fi fost mare casa boierească, apoi într-adevăr un han, apoi… nimic, se degradează pe an ce trece.
      La subsol, sau mă rog în beci, era plin de sticle de bere goale, am o singură poză și cu ele, dar n-am mai pus-o și pe ea, prea reveneam în actualitate…

      Apreciat de 2 persoane

    3. Aaaa, daca subsolul era plin cu sticle goale, ma gandesc ca acolo mergea Ludovic Orban cu chitara, in „vizite de lucru”…😊
      PS: Acum trec de la.una la alta dar e tot despre ruine….La cetatea Histria de pe aici de pe langa Cta, am vazut cada in baie🙄, (e si un muzeu acolo) adica acum 2600 ani grecii foloseau cada….Stateam printre ruinele alea si ma gandeam ca la noi nici acum majoritatea nu are asa ceva, in special la sate…

      Apreciat de 2 persoane

    1. issa… mereu îmi spun să nu mă mai joc cu tine că mi-o dai… de-mi sar măselele și nu mă învăț minte…uite unde m-ai băgat… :))))
      ultima oară când am auzit de ele a fost prin 2010, în piață la obor.

      Apreciat de 2 persoane

    2. :)))) chiar mă simțeam nedreptățită, așa nebăgată în seamă, acum înțeleg…
      Cînd aud Obor, aud doar pește, nu știu de ce, așa mi-a rămas mie piața aia; poate și peștele se uita-n oglinda lacului înainte să muște din nadă 🙂

      Apreciat de 2 persoane

    1. Mi-am amintit că în urmă cu ceva timp urmăream o emisiune în care arătau cum se renovează clădiri vechi pentru proprietari noi. Eram fascinată mereu de rezultatul final. La alții se poate, la noi nu. Păcat . Cine are posibilitate nu vrea, iar cine ar vrea nu are posibilitate.
      🤗🥰

      Apreciat de 1 persoană

  2. Mi se pare mie sau în ultima vreme văd tot mai multe articole cu fotografii ale clădirilor vechi, care se degradează în timp? Mă cuprinde tristețea când aud că nu se face nimic pentru a le reabilita. Noroc că ai ales versuri minunate, prin care mi-ai mai atenuat amarul.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Chiar hanul din valea umbrelor fugare!
    Pare să fi fost în vremurile bune un conac al cuiva înstărit, ţinând cont de arcadele prispei frumos ornate. În timp ce priveam pozele, mă gândeam cât de efemer e totul. Dacă și zidurile astea solide cad pradă timpului, despre noi ce să mai zicem? Păcat că n-a fost nimeni interesat să aibă grijă de casă!

    Apreciat de 2 persoane

    1. … E în mijlocul cîmpului, fix între două sate… În fine, nu e treaba mea, treaba mea a fost doar să-i admir măreția apusă.
      Am stat mult între arcadele alea, trăgeau de mine să urc odată-n mașină 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  4. Citind versurile „scrise de tine” încercam să-mi imaginez ce te-a determinat să le scrii așa, ce experiențe, ce sentimente. Ziceam… ceva nu merge, n-aveai de unde ști…. apoi, în reluare, citesc … „versuri de Eusebiu Camilar”. Izolarea și înstrăinarea, unii de alții, cât și fluctuația vieții trecute și viitoare face să apară, involuntar, degradarea grosolană a unor edificii importante pentru oamenii locului, ireversibilă…; dezolant.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Pari mai mare decît mine, nu mai știi „Ulciorul” de la Cenaclu…? Eram innebunită după el și credeam atunci că l-a scris Omar Khayam. Abia acum am aflat că, de fapt, Eusebiu Camilar l-a scris, inspirat de…
      De-aia am lăsat gol după poezie și am completat mai tîrziu, probabil m-ai prins în golul meu de știință 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.