Un film limited series, inspired by true events…

Sau, pentru mine, un film cu doar cîteva episoade, din care pe unele am ajuns să le văd în două-trei zile, așa de greu mi-a fost să le diger.

Filmul e despre un centru de detenție – pardon, de emigranți în așteptarea vizei, despre erori umane și greșeli de sistem, care iată că nu-s românești.

Centrul acela de detenție – scuze, emigranți – are în cîmpul lui semnatic, pe tot parcursul filmului, cuvinte ca: gardieni, camera de izolare, evadare. Probabil de aici și confuzia mea în denumire și a lumii în percepere.

Afganul care stă în curtea centrului, de dimineața pînă seara, îmbrăcat și cu valiza făcută de șapte ani așteptînd ca cineva să-l întrebe de sănătate, cînd centrul n-avea nici oameni să se ocupe de dosarele lor, nici interes, mi-a amintit de bătrînul negru din Închisoarea îngerilor, care la final devine liber și, neștiind ce să facă cu libertatea, se sinucide.

Afganul din film nu se sinucide, dar, la vizita obișnuită a Comisiei Drepturilor Omului, este luat forțat pe sus și ascuns.

Tot la vizita respectivei comisii se montează și leagăne în curte, pentru copiii emigranților, care sînt scoase după ce se termină vizita.

La venirea presei, care nu avea acces în mod obișnuit, iarăși se spală și aranjează toate și se ascunde sub preș gunoiul vizibil.

Sună cuiva cunoscute procedurile…?

L-am văzut atît de greu pentru că, deși în tot filmul sînt doar două pete de sînge, violența psihică sugerată și repercusiunile ei sînt inimaginabile. Vieți întregi distruse de cutume sociale, de ratați cu putere sau de răutăți native. Iar true story nu era deloc garanția unui happy end.

Toate cele se petrec în paradisul Australiei.

Finalul, în care ni se comunică pe generic diverse, spune și că în lume, la ora actuală -filmul e din martie 2020 – sînt 70 de milioane de refugiați, din care jumătate sînt copii. E prima statistică, de cînd mă știu, care m-a înfiorat și mi-a întărit iar concluzia proprie, de care nu reușesc să scap, că… same shit everywhere. O las în engleză, din delicatețe lingvistică.

Toți arătăm lumii o lume și trăim o alta.

Ar fi mult mai multe de spus, dacă nu aș încălca legea mescrisă a nedatului de spoilere… Las aici și un articol despre povestea reală a lui Sofie Werner:

Is Sofie Werner in ‘Stateless’ Based on Cornelia Rau?

____________

foto repr. time.com