Despre poeți, numai de bine,
E loc în versul lor înjunghiat
De susur de izvoare cristaline
Când infinitul apei e secat.

De pictorii orbiți de năzuințe
Ce pun pe pânza sufletului lor
Și heruvimi și patimi și căințe,
Vorbiți frumos, șoptind ușor.

Celor ce sunete culeg
Unindu-le-n acordul cel divin,
Din corul vorbelor întreg
Voi să-ngânați refren senin.

Și dansatorului dați-i obolul
Să își desăvârșească pirueta
Și să își ducă pe picioare rolul
Ce i-l propune arta, desueta.

Actorului ce-n fiecare zi
Își pune netihnit inima-n cui
Între a fi-n decor sau a nu fi,
Aplauze să-i dați la timpul lui.

Artiștii taine făuresc anume
Și dacă Dumnezeu cu zor
Îi ia din când în când din lume,
Greșit-au doar cu prea mult dor.

Priviți-i cât mai sunt în viață,
Iubiți-i cât sunt pe pământ,
Căci veșnicia nu îi mai răsfață
Decât în crud și sec mormânt.

arhivă personală

____________________________

Apărută în Albumul poeziei, vol 1, Agora artelor

__________________

Foto repr. – pinterest, Baryshnikov, Romeo and Juliet