Donez un adevăr imens,
S-a dovedit bun de nimic,
Era captiv, dar pur și dens,
Părea să-mi fie un amic.

Însă la scosul lui în lume
A tot căzut din lac în puț
Și a pățit și el anume
Ca împăratul gol-goluț.

De-atunci mă bîntuie și-l dau
Degeaba, gratis, cui îl vrea,
La bani mărunți de azi îmi iau
Minciuni mai mici, de catifea.

Căci ce mi-e adevăr urît,
Ce mi-e minciuna cea frumoasă,
Cu primul stai mereu în gît,
Cu-a doua casă faci și masă.

_________________________

Pentru tine, Aura, și pentru licența poetică – adevărul donat.

Poză reprezentativă – metropotam.