google.com

1. N-am răbdare. N-am și pace. Deși lucrez cu mintea, de cînd am conștientizat-o, în delir la ea. Cînd vreau ceva, cînd aștept ceva ce știu că vine, sînt zombie pînă se-ntîmplă. Aș vrea atunci, pe loc. Deși încerc să mă dau calmă și pasivă.

2. Uit. Nu ce-ar trebui, că eram zen demult. Uit chestii elementare. Așa că am început să mi le notez… Dar, cum viața le are pe-ale ei și ea, nu pot să nu remarc că înainte țineam minte tot și uitam de mine. Acum e, în sfîrșit, invers.

3. Visez prea mult. E un cusur. Peste tot citesc că omul normal ar trebui să fie un echilibru între emisferele cerebrale dreaptă și stîngă, or mie îmi lipsește cu desăvîrșire cea stîngă. E rău să ai atîtea vise imposibile. Dar mi s-a părut și mai rău să n-ai deloc. Iar cînd se împlinește vreunul, face cît tot neantul celor neîmplinite.

4. Sînt dezordonată. Dar aici chiar nu intervin, mi le mai așez pe toate numai cînd nu mai am loc de ele. Cît despre ordinea desăvîrșită… brr, îmi dă o stare de neliniște sau mă deprimă direct.

5. Sînt cam încăpățînată. Mi se mai pun uneori pete. Pe-un obiect, pe-o acțiune. Pe oameni nu mi se mai pun demult.

6. Jumătatea goală a paharului. Am înclinații de cînd mă știu spre ea. Îi zicea pesimism, acum e negativism. Și am prietene așa de mișto cu partea plină, că încă mă mai întreb cum mă suportă… probabil mă salvează umorul.

7. Sînt perfecționistă. Numai cine e, știe cît de rău e. Pentru că înseamnă că nu „merge și așa” niciunde și îți poți pune o lume întreagă în cap. Poți deveni paria sau poți claca, gîndind că poate-i, totuși, vina ta. Și toate astea simultan cu faptul că știi că n-ai cum altfel.

8. Sînt individualistă. Deși, cînd dau de-o echipă adevărată, sînt a ei toată. Dar e din ce în ce mai rar, așa că prefer deliberat să răspund singură de reușite și de eșecuri.

9. Sînt cam necasnică. Cu călcatul stabilirăm… și nici după gătit nu mă dau în vînt. Sigur că trebuie, dar să te dedici unei asemenea chestii… să ții musai să simți tu cubulețele alea de legume tăiate și migălite ore-n șir de mîna ta cînd s-a inventat chopper-ul… La urma urmei, in my defence, marii bucătari ai lumii sînt bărbați…!

Greu articol. De cînd l-am citit la Diana lucrez la defectele mele… să nu mai zic că pe unele le-aș trece la trăsături de caracter… 😀😀