Antrenorul de tir

Nu știu cum îl cheamă.

Nu știu ce face (în afară de tir, deși cred că nu multe, are o tolbă de povești despre concursuri la care a fost, probabil pușca, pistolul, vesta și alicele sînt mult din viața lui), cum e, unde și de unde e, dar e un om tare bun.

Demult sau poate niciodată n-am văzut un om așa de molcom și de ager în același timp. Blînd, abia-l auzi ce spune și tocmai d-aia, fiindcă vrei să-l auzi, atunci cînd vrea să-ți zică ceva te pomenești că taci brusc și total. N-ar fi nevoie, dac-ai mai fost o singură dată într-o sală de tir știi ce-ai de făcut în mare, te descurci, dar, inexplicabil, chiar vrei să stii cuvintele pe care le spune pentru tine omul acela mare și bun.

arhivă personală

Merge-agale, atît de agale încît ți se pare că nu va mai ajunge niciodată lîngă tine. Și, în timp ce te gîndești că parcă nu mai vine, îți dai mereu și inevitabil seama că el e deja acolo, așteptînd liniștit acțiunea căreia îi vine rîndul. Și simți că e totul bine.

Nu e-n foto, nu pentru că nu vrea sau nu e voie sau altceva. N-are nici o problemă cu asta, dar, atunci cînd vede că declanșezi o cameră, dispare agil și subit din orice cadru, cu o delicatețe greu de imaginat și care te surprinde mereu plăcut.

E atîta frumusețe și eleganță într-un simplu antrenor de tir, cînd ai putea crede, justificat dar preconceput, că o armă îți dă alte valențe sufletești decît cele pe care le reprezintă aprioric, e aproape greu de înghițit într-o epocă, sau ce o fi, care a ridicat epatarea, falsitatea și trasul în celălalt la un nivel nepermis de jenant.

Clubul Steaua, acum doi ani.

27 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. sticri spune:

    Multumesc Issa pentru acest subiect .
    Citind ceea ce tu ai scris mi-am amintit ca am avut ocazia sa cunosc „pe viu” o trupa „de mascati” . Am ajuns la „locul faptei” imediat dupa ce „mascatii” au facut ordine iar „cei rai” erau intansi pe jos. Ce vreau sa spun este ca „mascatii” erau inarmati dar toti, absolut toti erau de un calm si de o bunatate iesita din comun, dupa interventia respectiva. Nu stiu cum reuseau…..acesti oameni care trag cu arma si mai fac si alte chestii, au o pregatire psihica, psihologica, fizica mult peste ce ne putem imagina noi….
    Ca sa ma „dau barbat”, am mers si eu cu alti prieteni la poligon, e legal, cu un instructor tragi 12 cartuse cu un pistol real in tinte de carton….. Niciodata nu am trecut de mediocru si intotdeauna am admirat destoinicia instructorului si calmul acestuia cand imi explica ce trebuie sa fac si cum sa manevrez arma.
    Eu am numai cuvinte de lauda pt acesti oameni…..
    O zi minunata!
    PS: Mi-ai reamintit sa mai fac o vizita la Poligon….nu stiu daca e deschis….

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Așa cred că ar trebui să fie toți, nu știu ce să spun… nu i-am văzut și nu-mi doresc, nici măcar adiacent 🙂

      Mai era acolo un antrenor, dar celălalt era un om obișnuit. Omul ăsta, la care nimeriserăm noi, chiar era deosebit. Genul lîngă care simți că e în regulă totul, oricum ar fi.
      Nu erau pistoale, doar puști de toate felurile, aia din poză cu care am tras eu era foarte grea, ale copiilor (că pentru ei am mers…!) mult mai ușoare. Și erau serii de cîte 10 cartușe, așa trăgeai, cu pauză neapărată între ele.
      Mi-a plăcut, chiar mult, e o senzație deosebită 🙂

      Apreciat de 3 persoane

  2. racoltapetru6 spune:

    Și eu am fost atras de tir, încă de mic copil, și chiar reușeam să fiu printre cei mai buni pe școală. Am observat de pe atunci că băieții mai liniștiți aveau și cea mai bună îndemână în folosirea pistolului sau a puștilor artizanale, unele făcute de noi, din lemn.
    Se vede că sintagma ”iute ca glonțul” nu e potrivită nici în ce privește caracterul antrenorului descris de tine. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Pe școală… unde? La PTAP? Că mo-am adus aminte că trăgeam și noi, pe un poligon, cu puști, culcați pe burtă in iarbă. Ce-mi plăcea…

      Apreciat de 1 persoană

    2. racoltapetru6 spune:

      La internatul de la Jucu de Sus, Cluj. Aveam acolo un colț de rai, cu Someșul alături, o pădurice frumoasă și o luncă înflorită pe care ne desfășuram.

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      Wow, e prima oară cînd aud. Și a nu știu cîta oară cînd văd diferențele între Ardeal și restul. Căci sînt.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Poteci de dor spune:

    Ce frumos l-ai descris!
    Mi-ai amintit de „lecţiile” de tir primite de la tata. Trăgeam în sticle de bere 😀

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      :))) cred că putem extinde și la atavica praștie, parcă văd și eu niște cutii goale, de cînd uitasem de ele…

      Apreciat de 1 persoană

  4. rofstef spune:

    Și eu am o pușcă (replică) airsoft, doar pentru distracții.
    Dacă Potecuța a tras după sticle de bere, eu am pus în vârful unei țevi un ibric de aluminiu la care foarte rar mai ajung să-i ciuruiesc „fundul”, în rest o mai iau în mână și o mai șterg de praf.. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      😀😀 cu ce tragi cu airsoft? Adică ce pui în loc de gloanțe?

      Apreciat de 1 persoană

    2. rofstef spune:

      Cu bile de plastic de 5 mm.

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      A, păi stai așa, că și eu am prin casă toate formele de Nerf și mai trag și eu cînd mă plictisesc… 😀😀

      Apreciat de 1 persoană

    4. rofstef spune:

      Ahaaa, deci și voi fetelor vă place arta pușcatului, hmmm,???
      Este foarte relaxant, să știi..!

      Apreciat de 1 persoană

    5. Issabela spune:

      😀😀 probam pistoale copiilor, să nu cumva să se rănească!

      Cum să nu-mi placă, sigur că-i relaxant să pui niște portrete printate și să tragi cu polistiren în ele, doar trăim în virtualitate :)))

      Apreciat de 1 persoană

  5. ina02s spune:

    Unii oameni sunt excesiv de răbdători în lumea asta pusă pe fuga. De admirat „antrenorul de tir”. Cred că și acest sport in sine te disciplinează, îți cere răbdare și multe alte calități. 🙂 Ai punctat in final, exact cât sa vedem cum ai văzut tu:
    „E atîta frumusețe și eleganță într-un simplu antrenor de tir, cînd ai putea crede, justificat dar preconceput, că o armă îți dă alte valențe sufletești decît cele pe care le reprezintă aprioric, e aproape greu de înghițit într-o epocă, sau ce o fi, care a ridicat epatarea, falsitatea și trasul în celălalt la un nivel nepermis de jenant.”
    Weekend plăcut, Issa! 😘❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      M-a impresionat mult omul acela, felul lui de-a fi. Așa trec unii oameni, sau eu pe lîngă ei. Cît de puțin, dar îmi rămîn 😦
      Mulțumesc, weekend frumos să ai și tu!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Ana May spune:

    Ce bucurie când viața îți scoate în cale astfel de oameni frumoși!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Mereu 🙂 și încerc să-i țin prin scris aproape…

      Apreciat de 1 persoană

  7. N-am fost niciodată într-o sală de tir, dar am tras cu pușca și mitraliera la apărarea civilă. Nu m-a atras chestia asta, eram obligată, ce ne plăcea nouă era cheful de după.
    Îmi amintesc că eram comandant de pluton (Doamne, ferește, dacă rămânea apărarea gliei pe spezele noastre!) și ultima dată am tras cu mitraliera. Doar câteva gloanțe au fost defecte, cu celelalte m-am descurcat. Ideea e că tipul de lângă mine, nu mai știu ce grad avea, a uitat să-mi spună care era ţinta pentru arma mea, așa că le-am descărcat în ţinta pentru pușcă. La final, simpatic, m-a felicitat și mi-a arătat pe un deal o ţintă de abia o zăream. Aia era ţinta pe care trebuia să o nimeresc.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      :))) te-ai distrat ceva! Mie îmi păruse rău că se desființase armata pt studente, aia de-o făceai în cadrul facultății unde erai și sigur trebuie să se fi tras și cu arma… n-am apucat-o. Acum, ce să zic, îmi pare bine că s-a desființat și aia pentru băieți

      Apreciat de 1 persoană

  8. Presupun că este un om deosebit, dacă i-ai făcut o descriere atât de frumoasă.🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Da, categoric. Regret că nu-i știu numele. Erau două trecute pe ușa sălii și nu am știut care din ei e, că nu-i spunea nimeni pe nume. Și mi-a fost și nu știu cum să întreb.

      Apreciat de 1 persoană

  9. Florina spune:

    Issa, îți recomand filmul ăsta dacă nu l-ai văzut încă, e genială prestația lui Bradley Cooper. GENIALĂ! 🙂 E calmul ăla și echilibrul de care vb tu în articol.
    https://www.imdb.com/title/tt2179136/?ref_=nm_flmg_act_19

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Fug în general de orice trailer cu arme, dau cu skip imediat cînd văd arme și oameni la costum politici :))
      Deci îmi sună cunoscut, nu l-am văzut, dar o s-o fac, pentru recomandarea ta. Și pentru Bradley 🙂 Muțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

    2. Issabela spune:

      Acum sînt deja la jumatea lui… mi s-a întrerupt laptopul, cred că e oripilat și el…

      Apreciat de 1 persoană

    3. Florina spune:

      E chiar bun filmul, analizează limbajul lui non-verbal, are atâta siguranță în ce face, despre final nu-ți zic nimic, e… viața omului.

      Apreciat de 1 persoană

    4. Issabela spune:

      N-am știut c-a fost real… Doamne, ce de vieți pierdute, în toate sensurile…

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la racoltapetru6 Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.