Nu știu cum îl cheamă.
Nu știu ce face (în afară de tir, deși cred că nu multe, are o tolbă de povești despre concursuri la care a fost, probabil pușca, pistolul, vesta și alicele sînt mult din viața lui), cum e, unde și de unde e, dar e un om tare bun.
Demult sau poate niciodată n-am văzut un om așa de molcom și de ager în același timp. Blînd, abia-l auzi ce spune și tocmai d-aia, fiindcă vrei să-l auzi, atunci cînd vrea să-ți zică ceva te pomenești că taci brusc și total. N-ar fi nevoie, dac-ai mai fost o singură dată într-o sală de tir știi ce-ai de făcut în mare, te descurci, dar, inexplicabil, chiar vrei să stii cuvintele pe care le spune pentru tine omul acela mare și bun.
Merge-agale, atît de agale încît ți se pare că nu va mai ajunge niciodată lîngă tine. Și, în timp ce te gîndești că parcă nu mai vine, îți dai mereu și inevitabil seama că el e deja acolo, așteptînd liniștit acțiunea căreia îi vine rîndul. Și simți că e totul bine.
Nu e-n foto, nu pentru că nu vrea sau nu e voie sau altceva. N-are nici o problemă cu asta, dar, atunci cînd vede că declanșezi o cameră, dispare agil și subit din orice cadru, cu o delicatețe greu de imaginat și care te surprinde mereu plăcut.
E atîta frumusețe și eleganță într-un simplu antrenor de tir, cînd ai putea crede, justificat dar preconceput, că o armă îți dă alte valențe sufletești decît cele pe care le reprezintă aprioric, e aproape greu de înghițit într-o epocă, sau ce o fi, care a ridicat epatarea, falsitatea și trasul în celălalt la un nivel nepermis de jenant.
Clubul Steaua, acum doi ani.
Se mai întâmplă 
Multumesc Issa pentru acest subiect .
Citind ceea ce tu ai scris mi-am amintit ca am avut ocazia sa cunosc „pe viu” o trupa „de mascati” . Am ajuns la „locul faptei” imediat dupa ce „mascatii” au facut ordine iar „cei rai” erau intansi pe jos. Ce vreau sa spun este ca „mascatii” erau inarmati dar toti, absolut toti erau de un calm si de o bunatate iesita din comun, dupa interventia respectiva. Nu stiu cum reuseau…..acesti oameni care trag cu arma si mai fac si alte chestii, au o pregatire psihica, psihologica, fizica mult peste ce ne putem imagina noi….
Ca sa ma „dau barbat”, am mers si eu cu alti prieteni la poligon, e legal, cu un instructor tragi 12 cartuse cu un pistol real in tinte de carton….. Niciodata nu am trecut de mediocru si intotdeauna am admirat destoinicia instructorului si calmul acestuia cand imi explica ce trebuie sa fac si cum sa manevrez arma.
Eu am numai cuvinte de lauda pt acesti oameni…..
O zi minunata!
PS: Mi-ai reamintit sa mai fac o vizita la Poligon….nu stiu daca e deschis….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa cred că ar trebui să fie toți, nu știu ce să spun… nu i-am văzut și nu-mi doresc, nici măcar adiacent 🙂
Mai era acolo un antrenor, dar celălalt era un om obișnuit. Omul ăsta, la care nimeriserăm noi, chiar era deosebit. Genul lîngă care simți că e în regulă totul, oricum ar fi.
Nu erau pistoale, doar puști de toate felurile, aia din poză cu care am tras eu era foarte grea, ale copiilor (că pentru ei am mers…!) mult mai ușoare. Și erau serii de cîte 10 cartușe, așa trăgeai, cu pauză neapărată între ele.
Mi-a plăcut, chiar mult, e o senzație deosebită 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Și eu am fost atras de tir, încă de mic copil, și chiar reușeam să fiu printre cei mai buni pe școală. Am observat de pe atunci că băieții mai liniștiți aveau și cea mai bună îndemână în folosirea pistolului sau a puștilor artizanale, unele făcute de noi, din lemn.
Se vede că sintagma ”iute ca glonțul” nu e potrivită nici în ce privește caracterul antrenorului descris de tine. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe școală… unde? La PTAP? Că mo-am adus aminte că trăgeam și noi, pe un poligon, cu puști, culcați pe burtă in iarbă. Ce-mi plăcea…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La internatul de la Jucu de Sus, Cluj. Aveam acolo un colț de rai, cu Someșul alături, o pădurice frumoasă și o luncă înflorită pe care ne desfășuram.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow, e prima oară cînd aud. Și a nu știu cîta oară cînd văd diferențele între Ardeal și restul. Căci sînt.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos l-ai descris!
Mi-ai amintit de „lecţiile” de tir primite de la tata. Trăgeam în sticle de bere 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))) cred că putem extinde și la atavica praștie, parcă văd și eu niște cutii goale, de cînd uitasem de ele…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu am o pușcă (replică) airsoft, doar pentru distracții.
Dacă Potecuța a tras după sticle de bere, eu am pus în vârful unei țevi un ibric de aluminiu la care foarte rar mai ajung să-i ciuruiesc „fundul”, în rest o mai iau în mână și o mai șterg de praf.. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 cu ce tragi cu airsoft? Adică ce pui în loc de gloanțe?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu bile de plastic de 5 mm.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A, păi stai așa, că și eu am prin casă toate formele de Nerf și mai trag și eu cînd mă plictisesc… 😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahaaa, deci și voi fetelor vă place arta pușcatului, hmmm,???
Este foarte relaxant, să știi..!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 probam pistoale copiilor, să nu cumva să se rănească!
Cum să nu-mi placă, sigur că-i relaxant să pui niște portrete printate și să tragi cu polistiren în ele, doar trăim în virtualitate :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unii oameni sunt excesiv de răbdători în lumea asta pusă pe fuga. De admirat „antrenorul de tir”. Cred că și acest sport in sine te disciplinează, îți cere răbdare și multe alte calități. 🙂 Ai punctat in final, exact cât sa vedem cum ai văzut tu:
„E atîta frumusețe și eleganță într-un simplu antrenor de tir, cînd ai putea crede, justificat dar preconceput, că o armă îți dă alte valențe sufletești decît cele pe care le reprezintă aprioric, e aproape greu de înghițit într-o epocă, sau ce o fi, care a ridicat epatarea, falsitatea și trasul în celălalt la un nivel nepermis de jenant.”
Weekend plăcut, Issa! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-a impresionat mult omul acela, felul lui de-a fi. Așa trec unii oameni, sau eu pe lîngă ei. Cît de puțin, dar îmi rămîn 😦
Mulțumesc, weekend frumos să ai și tu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bucurie când viața îți scoate în cale astfel de oameni frumoși!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mereu 🙂 și încerc să-i țin prin scris aproape…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am fost niciodată într-o sală de tir, dar am tras cu pușca și mitraliera la apărarea civilă. Nu m-a atras chestia asta, eram obligată, ce ne plăcea nouă era cheful de după.
Îmi amintesc că eram comandant de pluton (Doamne, ferește, dacă rămânea apărarea gliei pe spezele noastre!) și ultima dată am tras cu mitraliera. Doar câteva gloanțe au fost defecte, cu celelalte m-am descurcat. Ideea e că tipul de lângă mine, nu mai știu ce grad avea, a uitat să-mi spună care era ţinta pentru arma mea, așa că le-am descărcat în ţinta pentru pușcă. La final, simpatic, m-a felicitat și mi-a arătat pe un deal o ţintă de abia o zăream. Aia era ţinta pe care trebuia să o nimeresc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) te-ai distrat ceva! Mie îmi păruse rău că se desființase armata pt studente, aia de-o făceai în cadrul facultății unde erai și sigur trebuie să se fi tras și cu arma… n-am apucat-o. Acum, ce să zic, îmi pare bine că s-a desființat și aia pentru băieți
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Presupun că este un om deosebit, dacă i-ai făcut o descriere atât de frumoasă.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, categoric. Regret că nu-i știu numele. Erau două trecute pe ușa sălii și nu am știut care din ei e, că nu-i spunea nimeni pe nume. Și mi-a fost și nu știu cum să întreb.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Issa, îți recomand filmul ăsta dacă nu l-ai văzut încă, e genială prestația lui Bradley Cooper. GENIALĂ! 🙂 E calmul ăla și echilibrul de care vb tu în articol.
https://www.imdb.com/title/tt2179136/?ref_=nm_flmg_act_19
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fug în general de orice trailer cu arme, dau cu skip imediat cînd văd arme și oameni la costum politici :))
Deci îmi sună cunoscut, nu l-am văzut, dar o s-o fac, pentru recomandarea ta. Și pentru Bradley 🙂 Muțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum sînt deja la jumatea lui… mi s-a întrerupt laptopul, cred că e oripilat și el…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E chiar bun filmul, analizează limbajul lui non-verbal, are atâta siguranță în ce face, despre final nu-ți zic nimic, e… viața omului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am știut c-a fost real… Doamne, ce de vieți pierdute, în toate sensurile…
ApreciazăApreciat de 1 persoană