unghiul.com

1. O adolescentă are voie să se îmbrace cum vrea ea. Poate să fie frivolă, dezinvoltă, provocatoare, dacă asta este etapa prin care trece în formarea personalității ei. Mesajul este unul singur: admiră din banca ta, nu pui mâna pe cretă, răspunzi numai dacă ești scos la tablă.

2. Un adolescent are voie să vorbească cum vrea el. Cuvintele „urâte”, da, sunt urâte și mi se strepezește sufletul uneori și mie, dar sunt în mare parte un teribilism legat de o anumită vârstă și nu vor fi oprite de morala nimănui. Se vor opri de la sine, în funcție de tot contextul în care evoluează adolescentul respectiv. Vai, copilul meu, cum vorbește/vai, copiii ăștia, cum vorbesc e doar oglinda a ceea ce le oferim, la școală și acasă. La școală și acasă e viața lor socială și e un tot, inseparabil, iar școala, ca instituție, nu le oferă nimic.

3. O adolescentă are voie să se îndrăgostească de un profesor – și invers, deși mai rar, băieții preferând concretul și tangibilul. E un sentiment pur, ludic și inofensiv, fără legătură cu sexul dorit eventual de maturul din ecuație. Dacă-i musai, după cei 18 ani ai elevului sunt amândoi liberi și vaccinați (sper). Pân-atunci, deontologic, profesorul stă după catedră. În caz contrar, după gratii.

4. Dacă doi adolescenți la fel se pupă întâmplător, nu înseamnă că vor fi gay, vor milita pentru LGBT și vor înfia copiii oamenilor normali. Înseamnă doar că experimentează. Dezamăgiri, senzații noi, dorințe nedeslușite, lucruri interzise. Extrem de puțini finalizează. Nu mai fiți așa sperioși, fiți maleabili și încrezători, sunt ai voștri înainte de a fi încadrabili în orice. Lăsați-i în pace, trece repede. Iar pentru cei infimi la număr cărora chiar nu le trece, înseamnă că n-ar fi fost de făcut nimic nicicând nicicum.

5. Spargem statistici la agresiuni sexuale și la nașteri infantile. Mai bine îi învățăm organizat, dar în discuții libere, cum să nu mai ajungem în astfel de topuri, decât să batem apa-n piuă cu explicarea organelor și a actului sexual, învăluiți într-o teamă fals pudică și întreținută deliberat sau din prostie în presa falsă ca și pudoarea respectivă. Și mai trebuie învățați că, dacă actul în sine, pe care îl vor face oricum din instinct și nu după manual, nu e sentiment și nu e reciproc, e caz penal. Mulți dintre noi nu ne putem imagina pe cât de mulți nu are cine să îi învețe acasă.

6. Diferențele de gen, sintagma interzisă. Mărturisesc că eu n-o înțeleg și nu îmi pasă de ea nici măcar în varianta ne-interzisă, în ciuda guvernelor, psihologilor, corectitudinii politice. Timp și studii risipite într-un modernism așa-zis rafinat. Întâi diferențe între gen și sex, acum diferențe de gen, nu știu ce urmează, dar mă depășește, diferențele există oricum s-ar numi factorii care se diferențiază în afară de oameni, iar oamenii se diferențiază unii de alții, deci n-am cum să nu vorbesc despre ceva care există. Revenind la copii, complexitatea lumii e uriașă și orice escaladare a dramei unui negru, gay, autist, baptist ș.a.m.d. e privită și de ochii de copil negru, autist, baptist ș.a.m.d., care duce și el mai departe ce-a văzut. Mai bine să escaladăm doar munți, cu costum și acreditare de alpinist.

7. Băieții trebuie învățați în școală că fetele nu-s obiecte de explorare tactilă sau de refulare, în cazul ultimei variante existând pe piață saci de box. Fetele trebuie învățate tot în școală că nu-i o meserie sau o soluție, legală sau nu, oferirea de bună voie spre această explorare. N-am întâlnit niciodată în vreun manual școlar, vechi sau actual, expresia autocontrol.

8. Învingeți toate tabu-urile cu bun simț. Se poate vorbi cu oricine și despre orice. Adolescența e prin definiție hormonală. Dacă copilul nu găsește pe nimeni în casă, vecini, anturaj, să vorbească despre, ar trebui să găsească la școală. Dacă nu cu diriga, care ar fi ideală, ar trebui s-o facă alt profesor. Și ar mai trebui un psiholog în fiecare școală, nu arondat la mai multe sau inexistent. Însă, pentru ca acel copil să vorbească cu cineva, trebuie să i se spună clar că o poate face.

9. Fiți-le un exemplu (și) din punctul de vedere al subiectului în cauză. Iar dacă n-aveți cum, lăsați ego-ul pentru alte relații și subiecte și dați-le exemple cunoscute sau expuneți-vă greșelile. Ei înțeleg mai mult decât credem noi și noi nu suntem infailibili.

10. Filmele xxx. Nu le înțeleg utilitatea, estetica – nici atât și personal îmi provoacă greață, fără a fi puritană, religioasă sau ipocrită. Dar există și sunt vizionate de la mediile cu cravată și costum până la toate celelalte. Vrei însă să nu-ți calce copilul strâmb în domeniu, pe criteriul eu am voie, că-s mare, chiar dacă tu nu știi că mă uit, dar tu nu. Ei bine, monșer, ești mare degeaba, nu merge așa, există ADN colectiv și individual, ereditate, înclinații etc. Îi dai copilului tău mult din ce ești, voit sau ne-voit, dar îi ceri imposibilul și e inechitabil.

Toate filmele, mai nou, de duzină sau premiante, ale tuturor națiilor conțin câte o scenă de sex, limbaj violent sau gay-ul natural și bun. În istoria artei lumii cele mai frumoase povești de dragoste au rămas însă acelea în care dragostea e implicită, în defavoarea absolută a explicitului, oricât ne-am vinde singurul lucru intim pe doi arginți sau pe o glorie virtuală efemeră.