Prietena cu care lucrez acum la un proiect e plecată din București.
Ne cunoaștem de atîtea zeci de ani și am trecut prin atîtea rele și grele împreună… dar am rămas, iar faptul acesta îmi pare că îmi dă dreptul să zic că ne cunoaștem bine.
Sigur, anii trec… să ridice secunda cine nu știe cum trec anii… ne mai schimbăm, de epitete, de conotații, de împrejurări, chiar și de haine, puțini încremenim o viață într-un stil.
Dar baza rămîne. Datorită ei zicem că ne cunoaștem și că sîntem prieteni.
În ultimii ani, pînă la acest proiect comun, am vorbit mai rar iar asta ar fi trebuit să nu însemne nimic.
Și vorbim noi la telefon zilele trecute și-o-ntreb cînd se-ntoarce-n București. Dialogul mot-a-mot a fost așa:
– Deci cînd vii acasă?
– Duminică seara.
– Aha. Ok. Deci luni, marți. Vorbim atunci despre.
Eu am zis-o automat, ca pe o lecție de viață bine învățată, prietena mea să mă omoare instant prin telefon, nu alta… Cum adică luni, marți, dac-am zis duminică??? Vorbești cu mine, cu cine crezi că vorbești…?!?
… Și-abia atunci m-am sesizat… Se simțea jignită și-a trebuit să-i explic ce explic și acum în scris, cu revelație tristă.
Sigur că mai cred în oameni. Dar într-un număr din ce în ce mai mic, pentru că am ajuns, majoritatea, să nu mai ținem cont nici măcar de cele mai banale lucruri pe care le promitem sau le putem face unii pentru alții.
Atît de rar am întîlnit în ultimii ani un cuvînt ținut, încît am ajuns să îl decalez sau pun sub spectrul îndoielii din start. Cîndva mă revoltam, mă certam, plecam, renunțam. Acum le iau ca atare pe toate neținerile de cuvînt și-mi fac, ca în exemplul de față, traducerile mele proprii, ca să-mi pot vedea de treaba mea.
M-a „iertat”, într-un final. Și eu, știindu-mă, aș fi sărit în sus, cu toată inerția mea actuală, la o așa bănuială despre mine.
Iar motivul pentru care îmi expun aceste gînduri e că încă nu înțeleg, sînt eu prea blazată sau lumea se prostește văzînd cu ochii?
Buna Issa!
Cum reusesti sa iei ca atare toate netinerile de cuvant? Pe mine inca ma irita chestiunile astea……le accept intr-un final, dar asta nu inseamna ca nu „zic vreo doua” in coltul gurii….
PS: Referitor la ultima ta intrebare pot sa-ti spun ca mi-o pun aproape de fiecare data cand merg cu masina.
O seara buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La început e Cuvîntul… dacă nu-i cuvînt, atunci ce-i…?
Bună, Cristi 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Feeling-ul …. se accepta inainte de cuvant?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ăla ar trebui să fie constanta existenței, sigur că da.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu „feeling” sau fara, cu „cuvant” sau fara, eu tot nu reusesc sa stau calm cand am parte de netineri de cuvant….., dupa cum am spus ma irita apoi le accept dar……Ce sa zic poate cu varsta o sa-mi treaca…😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi da, blazarea de care vorbeam 😀☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine ai zis la final, și mie îmi pare că lumea este tot mai dilită..
Eu trec peste chiar dacă se mai sare peste cuvânt și încerc totuși să mă pun în locul celuilalt și să înțeleg dacă mie mi s-ar întâmpla la fel, cum ar fi. Totuși dacă sunt lucruri serioase și se încalcă „regulamentul” atunci mă cam tulbur..
Ps. Mi-a plăcut această melodie. Este pentru prima data când ascult această variantă..
Seară Plăcută îți doresc, Issa !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, contexte și contexte, dar eu sînt resemnată per total 🙂
N-o știu în alte variante, zi-mi și mie dacă e vreuna mai mișto.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este varianta cântată de Adi de la Vâlcea și cea de Tinu Veresezan. Mie îmi place cel mai mult de cum este interpretată de Tinu, dar și orchestrația îmi place mult..
Deși nu sunt fan acestor genuri de artiști, dar mai trag cu urechea din când în când 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 merci frumos, cred că rămîn cu Hara…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu plăcere, știam eu 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))) seară faină să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și pentru mine cuvântul e stâncă. Nu l respecți aproape nu exiști pentru mine. Dar na.. vorba unei prietene, am o părere bună și una personala.. 🙄
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Buna seara! Nu stiu cine sunteti, nici nu conteaza, dar mi-a placut foarte mult chestiunea cu „o parere buna si una personala”….delicioasa expresia😂😂😂, o s-o fololesc ” cu drepturi de autor”, bineinteles..😂
O seara buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E vorba unei prietene bune… Are câteva vorbe de duh. 🙄 Și eu o citez, de drag… Cred că se poate folosi. Sunt discuții publice. 🙂
O seara buna!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, e foarte tare :)) ❤
Mie mi-a mers la suflet cuvîntul-stîncă cel mai mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eiii… Cum ziceai, te uiți tu după cuvânt. Pupiciiiii❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu țin mult la cuvânt. Acum ceva vreme, chiar am aflat că țineam prea mult și asta mă făcea să fiu foarte tensionat. Am mai slăbit nițel frâiele și acum e mai bine.
Cat despre lume, eu cred că, dar ce să mai…..viața e frumoasă! ☺️
ApreciazăApreciază
Nici eu nu m-am adaptat la societatea în care trăiesc, deși ar fi trebuit, după atâtea experiențe. În mintea mea cu prejudecăți bine înrădăcinate, continui să cred că un cuvânt spus e o promisiune, ba chiar un jurământ fără alte formalități. De aici și lehamitea pe care o simt prea des.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cei care punem preț pe ceea ce vorbim și scriem, e important orice cuvânt rostit sau scris. Cunoscând oamenii (chiar și intuitiv) îi tratăm cf. poziției prestabilite din grila de valori, dar totuși, atitudinea ne reflectă însuși caracterul nostru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, pînă la urmă să ceri reciprocitatea cuvîntului dat probabil că în trendul de azi ar intra la „să n-ai așteptări”, dar mie puțin îmi pasă de trenduri și am pretenții de la oameni, cîți mi-au rămas. Iar cuvîntul dat e un criteriu super de selecție 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu pot fi resemnată cu asta. Nu e laudă, chiar nu e, dar la mine cuvântul e cuvânt. De la cele mai simple, în genul vin la tine la ora 14, şi la ora 14 fără 10 sunt acolo, până la altele care implică mai multe. Şi mă supăr sincer când văd că alţii nu pun deloc preţ pe asta şi se joacă cu timpul sau nervii mei. Nu le zic, clar. Dar mă supără asta de fiecare dată.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Eu pot să înțeleg și 5 min după ora 14. Dar să fie 5, să fie 14 și să fie în ziua respectivă… Și uneori mai zic. Sau mai ziceam. Depinde. Dar, cum vezi, acum am ajuns deja să gîndesc din start că toată lumea întîrzie și asta m-a pus pe gînduri…
Că tu te superi de fiecare dată, mi se pare mai bine, e o reacție preferabilă apatiei. Cred, nu știu, de aia întrebam.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Important este că a înţeles, probabil știe și ea că astăzi foarte puţină lume mai are cuvânt.
Blazare? Da. Cu timpul ne mai resemnăm…🙂
O seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da, să mă fi văzut prididind cu explicații 😃😃
ApreciazăApreciază
Unde ești, Issa? Dispar like-urile. Nu ai semnal?😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) scripta manent…! Un figurant, laptopul, telefonul nu m-a-nșelat niciodată :))
ApreciazăApreciază
Privind in urma,cand ,,cuvantul dat” era intelegere nescrisa dar pecetluita,acuma ,in zilele astea si contractele scrise isi pierd valoarea. Promisiunile incalcate,minciunile sfruntate si neincrederea i-au luat locul. Dar noi mergem mai departe.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu e de ales, cu mersul mai departe. Alegem numai lîngă cine și respectarea cuvîntului, cred că mă repet deja, e un criteriu de băgat în seamă.
ApreciazăApreciază
Rămân tot mai puțini oameni de cuvânt…și ăsta este încă un motiv de împuținare a relațiilor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A celor de bază, da – observ și eu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai, relații de suflet, pe care să te poți baza și care să nu dezamăgească!Acum se poartă relațiile din interes, de imagine , care sunt temporare și superficiale !Și lumea e în schimbare continuu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că în curînd imaginea o să bată interesul, în caz că n-ar fi și ea tot pe-acolo 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mereu am spus „puțin și bun”, însă puținul se tot împuținează !🤔
Citind întâmplări, pe ici, pe colo, îmi vine sufletul la loc, uite, domnule, se întâmplă și altora, așadar nu-s eu moțata pățiților! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
păi tot așa mă iau și eu, cu ale altora și mă ăncurajez singură… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană