Despre momeli

pinterest

MOMEÁLĂ, momeli, s. f. 1. Faptul de a momi, mijloc viclean folosit pentru a ademeni, a înșela pe cineva; 2. Mîncare care se aruncă peștilor sau care se pune în undiță spre a-i ademeni; hrană pe care o pune vînătorul pentru a atrage vînatul.

Cu ce ne momim în general unii pe alții?

Cu un picior frumos, o replică smart, o promisiune efemeră sau una perversă, după destinație și posibilități.

Și invers: cu protecție, o slujbă, o casă, o mașină, bani.

Observ dezechilibrul din start, dar nu asupra lui mă voi opri. Sau un pic, așa, ca să mă simt bine tot din start, fiecare cu ce are.

De ce momim – e următoarea întrebare. Din plictiseală, avariție, false nevoi, mai completați și voi, am mari restanțe la subiect, l-am pus în discuție ca fapt divers, dar existent.

Ce momim…? Ei, aici e aici… pești, ce să momim. Sau vînat. Pești și vînat, specii în defensivă în context, care altfel n-ar veni nicicum.

De ce n-ar veni? Simplu, pentru că n-au de felul lor nici o treabă cu ademenitorii.

Ce facem cu peștele și vînatul, după ce-au gustat momeala? Îi mîncăm. La figurat, îi devorăm.

… Cînd am început să scriu, mă gîndeam să căinez puțin și naivitatea momiților, a unora. Dar mi-am dat seama că nu e cazul, nu de naivitate e vorba la momiți. Ci, îmi pare mie, de faptul că nimeni nu și-ar arunca nada într-o baltă cu pești cît unghia sau într-o pădure cu animale jijărite de foame, din care n-ar avea ce alege.

Cei ce-aruncă momeala și cei ce-o prind știu ambii la fel de bine ce fac.

Pentru că ideea momelilor tocmai asta e, ca prada să fie arătată drept trofeu după aia în locuri cît mai publice.

Concluzie, în afară de cea din poză, n-am… Morală nici atît, că nu-i în sfera nimănui de acțiune din text.

Doar în a răbdătorului textier.

Adițional – sau nu, habar n-am de legătură – mă-ntreb cum a apărut în argoul străzii cuvîntul „pește”.

39 de comentarii

  1. „Jocul” dintre vânător și vânat se leagă de începuturi.
    Una e să-l joci din necesitatea de a te hrăni și alta e să devină obișnuiţă, mai mult, drumul spre putere, înavuțire și fală.
    În natură vânatul nu prea are de ales, la oameni e nevoie de mai mult discernământ.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Să pot vedea videoclipul a trebuit să intru pe browser. Așa am descoperit că acolo textul are o frază în plus, lucru care m-a uimit, pentru că am crezut că trebuie să fie identic în ambele prezentări. La întrebarea aceea nu știu să răspund.
    Poate aflam de la alţii.😃

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, așa e, am mai observat și la alte articole (ale mele, nu știu la alții), dacă adaug sau schimb ceva, nu e la fel în cititor și în browser.
      Eu am crezut pînă acum, că zici, că se reglează de la sine, ca pe fb, cînd ștergi de ex. o poză și ea mai apare vreun sfert de oră pînă dispare.
      Dar se pare că pe wp, nu…

      Apreciat de 1 persoană

  3. Zorii vin de bunăvoie.
    Câinii latră-n sus şi-n jos.
    Soarele ia foc frumos,
    Cal viclean în care Troie? (Adrian Păunescu)

    Vicleana momeală e odioasă pentru că nu dă loc unei confruntări deschise. (George)

    Apreciat de 1 persoană

  4. Se facea ca erau niste partide (cei cu momeala) si erau si niste oameni, unii chiar cu studii inalte (prada). Aceste partide promiteau si dupa ce castigau alegerile isi puneau „prada” in functii bine platite, primarii, ministere, scoli, administratii locale, etc. „Prada” eram cam ……. de felul ei si stia ca nu trebuie sa se agite prea tare la locul de munca deoarece atat „prada” cat si „cei cu momeala” aveau nevoie unii de altii si nu se prea faultau.
    Asa ca…..am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea din….Romania…😊
    Issa, sa ma scuzi ca mi-am permis 😊 dar stiu ca ai simtul umorului dezvoltat.
    PS: Imi place cand alegi Guns, Nirvana si altii ca si melodii……am crescut cu aceasta muzica si care are un mesaj f puternic in versuri…
    Multumesc!
    O seara minunata!

    Apreciat de 1 persoană

  5. (Ha,
    am zis că nu mai vin.
    Mai am un dor, săr’mâna. Cu voia ta, normal.)

    Bey @rostfest(sîc!) sau cum te’o chema, ori cine’i fi. Gizăs.
    Ţi-ai mai făcut şi blog, văz. Halal. Limba română nu te iubeşte, cu siguranţă. Sau invers?! Ai probleme mari, dragule.ELEMENTARE.
    Că amfitrioana acestui locaş de cultură tolerează aşa ceva… nu prea înţeleg. Tu, nefiind la prima abatere. Ş’atunci?

    Păi ce facem doamnă specialistă în lb. română! Aşa cevaaaa?!
    (pt pupicei lăsăm naibilui… principii?!)
    ….
    rostfest: ce’i aia unghiţă?
    Un fel de alt Ghiţă? Mai c-ar merge.
    Iar tu… acul din Ghiţă?! Bă, şi asta ar merge.
    A, acu’ m-am prins: a fost o figură de stil. Ruşine să-mi fie.
    Da’ nu’l doare… totuşi?! Întreb, nu dau cu parul.

    Apreciază

    • Să-ți povestesc.
      Știu că Ștef gresește și nu-i nici singurul, dar iată de ce-l „tolerez”, cum zici tu (greșit, zic eu).
      Cîndva eram si eu o tînără titrată și judecam lumea după gramatică. Viața mi-a tras ceva… momeli nefaste și ce crezi, titrații mei au fugit care încotro sau și-au văzut de titlurile lor și m-au ajutat oameni fără carte multă, dar cu suflet uriaș.
      Dar am luat-o greșit și-n direcția asta, că-s destui analfabeți cărora, dacă le dai o mînă, te dezmembrează de tot.
      Și-apoi, cumințică, mi-am zis că viața nu trebuie să aibă linii trase, ci doar tu să mergi în linie dreaptă și, în funcție de ce găsești, vezi atunci.
      Demult nu mai „judec omul după o virgulă” (e-n ghilimele pt că e un reproș care mi s-a adus cîndva…), deși cuiva care se dă scriitor i-aș cere-o direct să o știe.
      Blogul meu nu e nici revistă de cultură și nu pupiceii virtuali mă interesează, ci comunicarea, iar cu Stef e destul de constantă.
      Că nu ne contrazicem… – oful tău – ce să zic, cum pică, s-a mai întîmplat, dar în termeni care nu m-au depărtat de nimeni pîn-acum.
      Cam asta-i 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  6. Problema e că deşi au evoluat toate speciile, s-au adaptat cumva, şi-au pus la punct şi instinctele, treaba asta cu muşcatul momelii nu a dispărut. Ori momelile-s adaptate, ori totul se reduce la foame. Foamea ambelor părţi.

    Apreciat de 2 persoane

    • Mda, nu știu, cred că-i o foame patologică totuși asta 🙂
      În ce traduc acuma, am ajuns la faza că Dumnezeu ne-a creat pentru starea de bine inițial. Vorba ta, am evoluat mult pesemne, de-am extins starea asta maxim, la palate personale și silicoane peste tot.
      Foame mare, ne vînăm și mîncăm în draci unii pe alții 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • 😀😀 e un blogger pasiv pe care-l știu bine. Pasiv, adică citește mai mult decît scrie. El mi-a inspirat articolul cu o replică de zilele trecute.
      L-am șters totuși din titlu, corect, nici nu știu dacă mă citește mereu și naște și întrebări 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • Cine-a fugit? :))))
      Cred c-am pierdut eu șirul comentariilor :))

      Tipul cu băndănuța, daaa… ❤ desi auzisem mai demult că-i cam mitocan în viața particulară 🙂

      Apreciază

    • Așa mi se pare mie, nu-mi vine-n minte nimic care se lasă momit, ee căinat.
      Poate electoratul, vorba lui Sticri, că politic nu mă gîndisem. Dar și-acolo, cu creier minim… nu cred că te lași păcălit.

      Apreciat de 1 persoană

  7. Eram la pescuit pe-o balta de langa Bucuresti, acum multi ani. Dupa vreo doua ore in care n-a miscat nimic, trece un taran. Il intreb: „E peste in balta asta?” Zice: „Mmm… in asta sunt de-aia mici. In ailalta, de mai sus, sunt de-aia mari!” Evident ca m-am mutat si-am mai stat doua ore degeaba si-acolo. Dar n-am regretat nicio clipa. Pai, decat sa nu prinzi de-aia mici, nu mai bine nu prinzi de-aia mari?

    Apreciat de 1 persoană

  8. Ăsta-i dansul… Cândva, în acum atâta timp încât mintea omenească nu-l poate percepe pe de-a’ntregul, acum aproape șase miliarde de ani (infinite generații umane actuale), într-un infern, numit acum Pământ, reacții violente produc cele mai uimitoare combinații chimice. Una din acestea a devenit stabilă prin aditivare de alte componente, o acțiune continuă, pentru că entropia nu iartă, dacă nu-ți completezi, periodic, rezerva energetică, te răcești, reacțiile chimice slăbesc și structura se dizolvă în componente mai simple. Dar acestor premergători ai virusurilor, simple filamente moleculare, nu prea le-a păsat de asta aproape un miliard de ani, când, încet, încet, Pământul se răcea. Totul în evoluție este o succesiune de crize, ele nu pot fi determinate specific temporal, deși pot fi identificate ca atare.
    O asemenea criză s-a produs atunci când temperatura scădea, apropiindu-se de pragul în care o reacție chimică își schimba vectorul.
    Deși au fost doar reacții chimice le putem personifica pentru o mai lesnicioasă înțelegere:
    În supa ce clocotea la suprafața Terrei mișunau miriade de lanțuri moleculare pe care răcirea le-a apropiat din ce în ce mai mult, unele s-au respins, incompatibile, altele au aditivat în noi structuri, mai stufoase, cu mai mulți ioni avizi de a redeveni atomi, pe care-o făceau aducând un aport energetic consistent noii structuri. Dar ea nu se putea reproduce, nu că ar fi avut vreun sentiment, dar foamea de energie nu o lăsa în tihnă. Imprudent, un alt fascicul molecular s-a apropiat de ea și a avut loc primul act de canibalsm. Noua structură a păstrat organizarea chimică originală, dar a folosit parte din atomii celeilalte în scopuri de adiție de electroni, deci de hrană.
    Apărea prima protomoleculă organică.
    De atunci și până azi, imprevizibil în viitor, evoluția s-a bazat pe canibalism și supremația celui mai puternic.

    Apreciat de 1 persoană

    • Adică-i un dans perfecționat acum…
      Perfect logic, dar ce facem cu sufletul, unde e în supa aia? El există, parcă l-au și stabilit științific la vreo 20 de grame, deci nu se poate să fie inutil.

      Apreciat de 1 persoană

  9. Se pare că „momelile” sunt din ce în ce mai căutate și mai diverse! Poate se va inventa și o „artă a momitului”(!)
    De fapt fac haz de necaz, ai pus sare pe rană cu articolul ăsta! Suntem o marfă, puțini au rămas cei care nu se lasă cumpărați, prețuind cu adevărat cele 20 de grame!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.