Portrete în timp (8): Ea este Dana…

Prietenii din copilărie sînt povești fără sfîrșit.

Sînt un dar pe care ți-l dă viața și căruia uiți să îi dai un preț la timp, deoarece la început doar îl trăiești. Prețul apare cînd nu-i pierzi și simți cum trece timpul tău lîngă ei. Sau cînd îi regăsești.

Pe Dana am regăsit-o. Într-un mod de care voi zîmbi de cîte ori îmi voi aduce aminte. Într-un grup virtual cu foști colegi de generală, apărînd la un moment dat și din cei ce erau de partea cealaltă a catedrei, luaserăm hotărîrea, noi, adminii, ca, la introducerea noilor persoane în grup, să le vorbim cu dvs.

A fost mai mult o glumă, dar eu chiar m-am conformat. Întrebările nu erau automate, ca acum, vorbeam cu fiecare solicitant în parte.

Prima cerere care a urmat după hotărîrea cu politețea a fost a Danei. Numele, altul acum, nu-mi spunea nimic. Am schimbat un dvs pînă ne-am prins c-am fost colege de clasă. Că ea e ea și eu sînt eu. Și-apoi a fost de-ajuns să îi văd poza…

Poza de azi, în care era aceeași Dana de ieri. Peste unii oameni nu trec anii, doar greutățile parcă trec, să lase loc frumosului.

Dana e neschimbată la chip și la suflet. Dana n-a stat pe gînduri, ca și mine de altfel, că plouă afară sau că n-avem timp, să ne vedem și în realitate cît de repede am putut. Și de atunci ne tot vedem.

arhivă personală

Parcă abia veniserăm de la școală, ne-am aruncat ghiozdanele și ne-am apucat să derulăm iar luna și stelele, atît de simplă a fost revederea. Pînă la simplitatea asta, e drept, e un roman în multe volume al poveștilor care ne leagă.

Dana e aceeași fată cuminte din prima bancă mereu, doar că acum ridică mîna mai des și știe mai multe răspunsuri. Și a luat și nota de trecere a testului de prietenie în afara timpului și spațiului.

Căci uneori știi, cu sufletul, ce nu poți să explici cu mintea.

Dana nu-i un înger pe pămînt, Dana nu-i cea mai bună prietenă a mea, nu-i cea mai cea în ceva anume. E, pur și simplu, Dana.

Ea este Dana, colega mea…

21 de comentarii

    • … Nu știu dacă-o așa, dar mă gîndeam că, atunci cînd ai un motiv pentru o relație, fie și cel mai frumos motiv din lume, poate că e altceva decît prietenie sau iubire.

      Apreciat de 2 persoane

  1. Prieteniile vechi și amintirile frumoase sunt de neprețuit..
    Iar dacă încă mai poți păstra astfel de relații și prietenii, atunci încă trăiești adevărate povești care merită împărtășite..
    Numai bine, Issa !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mă bucur pentru tine, Issa, eu mi-am pierdut toți prietenii pe care-i puteam pierde. Cu atât mai mult mă bucură vorbele tale că adevăr grăiești: prietenii chiar sunt neprețuiți. Dar… încă sunt tânără, poate-poate se mai poate 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.