canstockphoto.cz

Stau, copiez, traduc, transcriu
și, printre rîndurile ordonate,
pe foaie albă-ncolonate,
îmi fuge mintea în pustiu.

Se-așază litere în scop cuminte
de a transmite informații
despre curente, epoci, nații,
mă văd în pauza dintre cuvinte…

Copilă mică între două interjecții,
trecînd grăbit la diatezele active,
pronume personale și-alte vocative,
carte deschisă la prea multe lecții.

Metaforă mi-a fost iubirea,
din epitete i-am creat un scut,
dar paradigma cu anacolut
a vieții n-a rimat cu fericirea.

Mi-am declinat erorile din drum,
mi-am ars mirarea-n conjugări,
hiperbole mi-au fost acele scări
al căror număr azi e scrum.

Cu dicționare pentru dialect –
textul de bază să îl adaptez-
am înțeles apoi, deși încă visez,
că am ajuns la timpul imperfect.

Voi fi-n curînd categorie nouă,
persoana a treia singulară,
iar vremea-mi nouă și imaginară
în amintiri la voi va fi, cînd plouă.

… Dar să mă-ntorc la lucrul greu –
mi-am dat țigara pe o poezie
în pauza-n minute pe hîrtie
și-n veșnicii în gîndul meu.