Pauza de lucru

canstockphoto.cz

Stau, copiez, traduc, transcriu
și, printre rîndurile ordonate,
pe foaie albă-ncolonate,
îmi fuge mintea în pustiu.

Se-așază litere în scop cuminte
de a transmite informații
despre curente, epoci, nații,
mă văd în pauza dintre cuvinte…

Copilă mică între două interjecții,
trecînd grăbit la diatezele active,
pronume personale și-alte vocative,
carte deschisă la prea multe lecții.

Metaforă mi-a fost iubirea,
din epitete i-am creat un scut,
dar paradigma cu anacolut
a vieții n-a rimat cu fericirea.

Mi-am declinat erorile din drum,
mi-am ars mirarea-n conjugări,
hiperbole mi-au fost acele scări
al căror număr azi e scrum.

Cu dicționare pentru dialect –
textul de bază să îl adaptez-
am înțeles apoi, deși încă visez,
că am ajuns la timpul imperfect.

Voi fi-n curînd categorie nouă,
persoana a treia singulară,
iar vremea-mi nouă și imaginară
în amintiri la voi va fi, cînd plouă.

… Dar să mă-ntorc la lucrul greu –
mi-am dat țigara pe o poezie
în pauza-n minute pe hîrtie
și-n veșnicii în gîndul meu.

66 de comentarii

    • 😀 anacolutul e o ruptură sintactică. Începi cumva și termini altcumva sau amesteci subiectul gramatical cu cel logic:
      – Cine mă sună, nu vreau să răspund.
      – „nu știu alții cum sînt, dar eu (…) îmi saltă inima” – Creangă
      – „noi suntem o echipă care ne place să atacăm, care ne place să joace fotbal” – Hagi
      – orice om îi place… – Dăncilă…
      De exemple rîdeam, nu de anacolut 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • Păi, asta-mi oferă totală libertate de mișcare!!! Ha! De ce n-am știut mai dinainte? de-acum, când o dau în bară am să zic c-am făcut o anacondă d-asta sau… cumîi zice? anacolută, frate, mâncați-aș!!!

      Apreciat de 2 persoane

    • :))) mda, nu știu de ce-i trecută la figuri de stil. Mă rog, cînd o folosește Caragiale, pentru a reda un limbaj anume, e figură de stil. Cînd o folosesc dănciliștii, e pur și simplu greșeală gramaticală…

      Apreciat de 1 persoană

  1. De fiecare dată când citesc o poezie scrisă în manieră clasică și, mai ales, concentrată la câteva cuvinte pe strofă, rămân siderat (!) de abilitatea transmiterii unor sentimente cu așa puținătate de resurse ș-apoi, tot eu îmi recunosc (măcar recunosc!) incapacitatea mea auditivă. Am un auz perfect, pot distinge o terță, dar am afazie; nu pot discerne mental dintre sunete apropiate. Închipuiește-ți că școala, pentru mine, a fost un chin, nu reușeam să-i recepționez pe profesori din cauza zgomotului de fond al clasei, nu pricepeam ce sunt întrebat, dacă nu era liniște deplină… un adevărat marasm pe care l-am depășit, parțial, în stilul surzilor: am învățat să citesc pe buze, și prin folosirea de subterfugii salvatoare de genul: scuze, ce ziceai? perfecționându-mi look-ul de om distrat.
    Pe motiv de consecință eram o catastrofă la „scosul la tablă”, dar mă „scoteam” la extemporale și teze, nu fără a-l stresa pe colegul de bancă: ce-a zis, mă? Zi, mă ce-a zis!
    Așa că lumea mea este vizuală. Tot ce gândesc și ce fac se transpune mai întâi în imagini și numai dacă este absolut necesar, în vorbe.
    De aceea sunt impresionat de aceia, printre care și tu, care reușesc să producă melodicitate din vorbe, culmea culmilor, și cu mijloace de expresie foarte reduse.
    Apropo:
    Ca un corolar, absolut inedit, această afazie mi-a exacerbat un alt simț, cel al gustului, drept pentru care sunt considerat un maestru bucătar 😉

    Apreciat de 2 persoane

    • Wow… foarte interesant.
      I-aș fi zis, profan și la prima vedere, atenție distributivă versus atenție concentrată, dar e clar că e mai mult decît atît. Iar majoritatea unor astfel de „cusururi” ascund de obicei în spatele lor multe lucruri interesante sau abilități nebănuite. Poate că orice lipsă, la orice nivel, din noi stimulează un surplus în altă parte 🙂
      Cu imaginile vizuale și eu am o „problemă”, fiecare cuvînt scris de mine sau citit la alții, începînd cu cea mai amărîtă prepoziție sau conjuncție, trece printr-un film mental și acolo se leagă totul. Sau nu. Sper să nu fie o problemă fără ghilimele :)))
      Mulțumesc frumos pentru aprecieri 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Să fii iubită! 🙂

    Yap! Cea de-a doua lege a termodinamicii este foarte populară în afara domeniului fizicii, deoarece este strâns legată de conceptul de entropie. Reformulată ar suna așa:

    În orice sistem izolat, entropia acelui sistem fie va fi constantă, fie va crește.

    😉

    Apreciat de 1 persoană

  3. Stau cuminte în bancă și ”fumez” cu conștiinciozitate fiecare vers, nu numai pentru că-i o lecție frumoasă, ci și pentru că urmează după ea o serie de comentarii interesante sau/și amuzante. Mulțumiri, Issa!

    Apreciat de 2 persoane

  4. E obligatoriu să comentez în rime,
    Cum văd că a procedat Cristi când a vorbit cu tine?

    Sau pot comenta normal,
    Ca și cum aș scrie un text banal?

    Nu mă pricep la asta, recunosc,
    Mă chinui de câteva minute să nimeresc rima,
    Îmi vine să termin brusc,
    Nu pot să lucrez eficient cum fac minerii când găsesc mina.

    Apreciat de 3 persoane

    • Nicicum, dragul sau draga mea,
      Rima e doar pentru a ne distra,
      În fond, pe orice text banal
      Un strop de ritm interior
      Mixat cu stropul de fior
      Pe loc îl transformă,
      Dincolo de formă,
      Într-un vers alb sau liber ideal.

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.