Корабль отплывающих бабочек – livemaster.ru

Sălbatici sunt mereu Poeții,
Fug după umbrele din ei,
Cu propriile gânduri, bieții
Stau la taclale, ca mici zei.

Bătrâni sunt mulți Poeți,
În calendarul cel nescris,
De viață umblă pururi beți,
Dând cu poeme-n Paradis.

Își caută-n fărâme-ntregul
Și-n toate câte nu mai sunt,
Când adevărul simplu, blegul,
La pas se plimbă pe Pământ.

Doar ei, Poeții, veșnic au
În Univers cu totul alte legi,
În al lor con de patimi stau
Ca mantia pe umerii de regi.

Frumoși sunt toți Poeții lumii
Când duc agale visuri grele
Sau râd la stele ca nebunii
Și povestesc ce scrie-n ele.

___________

Apărută în antologia Toamna metaforelor, ASPRA, 2020