Nostalgii de „relaxare”

De douăzeci de ani stau lîngă un parc mare.

La început a fost fericire de nedescris. Acum douăzeci de ani era cu totul altfel. Copaci, iarbă, nisip și cîteva terase. Îi învățasem fiecare fir de iarbă și fiecare pietricică.

Azi doar îl folosesc. Multe retrocedări, multe blocuri cu patru etaje, prea multe terase, prea mult fum și muzică îndoielnică maximă, copaci tăiați, nisip scos.

Să ieși din casă și să intri într-un parc în care alții veneau de departe să se plimbe prin el era ca o minune care la un moment dat, nici nu mai știu cînd, s-a dus.

Căci, nici asta nu știu de unde, începuseră să vină valuri-valuri de oameni cu păturici, role, biciclete, trotinete, mingi și banii strînși special de dat în bărci și astfel a ajuns impracticabil în weekend-urile calde și senine.

Iar zilele de luni erau cam deprimante, pînă se făcea curat în parc. Chiar mă-ntrebam dac-or să crească lanuri de floarea-soarelui printre hîrtii și pamperși.

Nici cîmpul lui nu mai e cîmp pe care să alergi sau să îi vezi lungimea, e azi amenajat cu diverse chestii colorate și cu palmierii de sezon, băncuțe îngrădite, chinchi totul.

De fapt, e cumva diferența dintre jocurile noastre cu petale de flori în pămînt modelat cu apă și bucătăriile Barbie cu miniaparatură modernă de azi.

M-am dus prin el totuși, chiar dacă e duminică și a treia „zi de relaxare”. Și a fost bine.

Era plin. Dar nu cît să te strecori lateral printre alții, probabil au avut alte drumuri. Plin cam ca într-o zi de vacanță obișnuită.

Arhivă personală

Toate leagănele și locurile de joacă sînt încă crime scene. Deși, pe alocuri, unele fîșii au, să zicem, căzut…

Arhivă personală

Mașinuțele și restul sînt acoperite toate.

Arhivă personală

Scena e goală, mare și frumoasă, rampă de trotinete între spectacole. Dar asta era și înainte.

Arhivă personală

Apele, fîntînuțele, tot ce-i cu lichid colorat de joacă funcționează.

Arhivă personală

Au văzut cîteva terenuri noi pe asfalt de care nu știam.

Arhivă personală

Și cîteva băncuțe noi, care mi-au plăcut tare mult.

Arhivă personală

Și, mai ales, eternele desene pe asfalt, locul comun al copilăriei lumii.

Arhivă personală

Lacul e și el la locul lui. N-am coborît, nu cred că și-a schimbat compoziția sau aleile între timp.

Arhivă personală

Nu știu virusul ce făcea, dar nimeni n-avea grija lui și nu vorbea de el. Foamea de lucruri obișnuite este devorantă.

Voi reveni și zilele următoare, mi-e dor deja de țînțarii nemaistîrpiți de ani buni de nici un primar.

Și de întîlniri. Cu mămici cunoscute, cu copiii vechi care au crescut și de care să mă minunez, privindu-le fascinată metamorfozele, uneori chiar ca în basme, peste noapte.

Mica noastră vedetă, Eva

26 de gânduri despre „Nostalgii de „relaxare”

    1. Si eu îi invidiez pe cei ce stau la curte, la mare, la munte, la ocean… uite-așa se face echilibrul 🤔😁
      Da, cu toate cusururile lui, e încă o oază în București 🙂
      Pupici dragi și ție!

      Apreciat de 1 persoană

  1. Ca un făcut şi eu am fost azi „între oameni”! Am fost la ocean, nu am făcut plajă, am stat sub umbrelă cu picioarele goale în nisip. Lumea era cuminte, prevăzătoare, măsura din ochi distanța…Da, s-a schimbat atitudinea oamenilor!

    Apreciat de 3 persoane

  2. Încă e bine și frumos în parcul tău, mai ales că ai un lac la îndemână, deci o mică parte de mare. De mult aștept și eu să se amenajeze în Seini un parc și un cât de mic iaz în care să ne închipuim că trăiesc tot felul de pești. Promisiuni sunt.

    Apreciat de 3 persoane

    1. Doar n-o să-l asaneze sau retrocedeze…
      Seini e totuna cu Siena…? În Siena (sper să nu încurc denumirile…!) e de mulți ani o fostă colegă de facultate a mea, foarte implicată în viața publică 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    1. :))) credeam că e în Italia…!
      Mă pregăteam să regret, dar totuși îmi pare bine că am întrebat, altfel chiar nu aș fi știut, nu știam de el pînă acum 🙂
      Avînd în vedere și locul geografic, cred că-i tare frumușel 🙂

      Apreciat de 3 persoane

  3. Foarte frumos parcul tău, Issa. Orașul Seini al lui Petru era renumit cu producția de drojdie (pt pâine). Acum în Seini este și o fabrică modernă de încălțăminte; nu e foarte departe de Valea Măriei, o zonă turistică cu apă termală.

    Apreciat de 1 persoană

    1. E Orășelul Copiilor, nu știu care e al tău 🙂
      Dar are și un dezavantaj mare implicit :))) pentru că există el, nu e, în toată zona, nici un părculeț între blocuri, că de, „avem parcul mare”… Și uneori tare ți le dorești și pe alea 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. E un parculet mic, unde de obicei se strang toti copii de pe langa blocurile alaturate si fac extrem de multa galagie pentru orice zi.

      Nu ma deranjeaza tipetele de veselie, jocurile ci injuraturile si amenintarile, vorbele aruncate la misto de bullies catre alti copii.

      Si faza e ca nu stau atenta la geam sa ascult, de foarte multe ori gatesc in bucatarie si geamul este deschis si ma crucesc de ce aud😅.

      Anyway, parca imi e frica de noua generatie.

      Apreciat de 1 persoană

    3. Știu ce vrei să spui… părculeț din ăla aș fi vrut și eu, dar fără bullying-uri 😦 și, probabil, fără ăia de mănîncă semințe și beau bere seara, cum am auzit că-s prin alte părculețe.

      Apreciat de 1 persoană

    4. 😦 si la mine, in fata blocului celuilalt, e o gasca de-asta. Stau vara pin-la 4 noaptea, beau si vorbesc execrabil, chiar si cu geamurile inchise si cu politia chemata de altii.
      Sper, cu sinceritate, sa-i rareasca covidul sau orice altceva.
      Dar lasa-i incolo, noapte linistita si zi frumoasa miine sa ai 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    5. La fel, draga mea 🙂
      Adineauri, uitindu-ma duoa altcineva in spam, am vazut doua comm de la tine acolo, spre marea mea suprindere!
      S-au dus singure, nu le-am bagat eu si imi pare rau ca nu le-am citit pina sa le aprob, ca-ti raspundeam aici. Acum sint aprobate, dar nu stiu unde sint… 🙂
      Daca se mai intimpla, nu e de la mine, sint numai meandrele wp…!

      Apreciază

  4. Din poze, e mare și n-arată rău. În mijlocul unui oraș ca Bucureștiul, e o oază de verde și de frumos.

    PS: Cum ar putea primarul să stârpească țânțarii?

    Apreciază

    1. Acum citiva ani, puteau. Stropeau cu ceva. Doar 2-3 veri fara tintari am trait din atitia ani in Bucuresti.
      E de nestat in parc cind vine caldura, oricit ar fi el (parcul) de mare.
      Ne-au ciuruit.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.