Bobul de conștiință cu urmă de suflet

google.com

– Luați tot! Tot! Ciuguliți-mi ochii, mîncați-mi ficatul, înfingeți-vă ghearele-n carnea rămasă, beți-mi sîngele șiroind, șoptea pasărea, năvălită, conștientizîndu-și pieirea, în flăcările durerii, cu ultimele puteri.

Și toate păsările din jur, neam din neamul ei, surate de zbor pîn-atunci, văzînd-o căzută, au tras cît au putut în toate părțile pînă au făcut scrum tot ce mai rămăsese din ea.

Era una cu pămîntul acuma, deși locul ei de pasăre ar fi fost pe cer.

Dar probabil că numai pămîntul înghite tot ce i se dă.

Bobul acela de conștiință însă din ultima suflare a păsării nu voia să piară, nu-și găsea locul în univers.

Și se rostogoli el, amestecîndu-se cu praf și noroi, spălat de ploi și îmbrăcat de întrebările țărînii iar, pînă cînd se făcu mare din nou, departe, într-un alt loc și în alt timp.

Vîntul, înduioșat de atîta putere, suflă peste plămădeala nouă din jurul bobului de conștiință cu urmă de suflet în el și îl făcu, după forma întipărită în bob, pasăre la loc, mai mîndră și mai frumoasă decît fusese.

Oamenii de pe pămîntul pe care căzuse pasărea, văzînd minunea, au vrut s-o denumească, cum denumesc ei tot ce întîlnesc.

Pentru că, probabil, nici la ei lucrurile nu sînt desăvîrșite și au mare nevoie de credințe și de idolatrizări exterioare. Și tocmai de aceea i-ar scrie versuri și i-ar cînta ode, dar nu i-au găsit încă un nume.

Pasărea trăiește de atunci fericită și nevăzută, nemaiarătîndu-se nici oamenilor și nici celorlalte păsări, undeva, în înaltul cerului, unde e un singur cimitir. De stele.

Și doar din cînd în cînd, mișcată de propria-i suferință veche, se mai lasă întrezărită de vreun căutător de visuri care țintește mai sus decît toți.

37 de gânduri despre „Bobul de conștiință cu urmă de suflet

Adăugă-le pe ale tale

  1. Astăzi n-am ce face, trebuie să fiu o pasăre pheonix că am multă treabă, plus că moș ene a fost obraznic și nu ma vizitat decât așa câteva momente..

    Merci Issa, atunci o invocăm pe pheonix să mai rămână la noi, o zi superbă!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu aș vrea, în pandemie. Peste 100 de ani da, să aflu ce a mai rămas pe pământ, dacă virusul a fost produs în laborator, atunci cred că o să găsesc roboți și o să plec de unde am venit. 😞

      Apreciază

  2. Cred că fiecare dintre noi este o pasăre Phoenix. Ardem în focul aşteptărilor, dorințelor, durerilor şi dorurilor…şi când flacăra se potoleşte revenim la viață. Uneori mai puternici, alteori nu! Dar sigur cu un bob de minte mai multă…
    Atât de minunat ai scris şi-ți mulțumesc!

    Apreciat de 3 persoane

    1. Te rog! M-aş bucura să citesc ceva scris de tine despre mărăcini. Eu îi desenez, tu umple-i cu vorbe frumoase! Issa, pentru mine ciulinii sunt frumoşi! Hmmm! Cred că semăn cu un ciulin!

      Apreciat de 1 persoană

    1. Păi de-aia am folosit prin primele rînduri „flăcările durerii” și „scrum”, măcar prin două cuvinte să trimit gîndul la adevărul mitic 🙂

      Apreciază

    2. 🙂 Aldus e în stare să se convingă singur că nu e Aldus. Nu-i lăsa niciun capăt de ață în postări, că face o broderie… Legat de comentariul meu, eu nu am încercat decât să-ți spun că după fiecare experiență purificatoare pierdem ceva, câștigăm ceva, în niciun caz nu mai suntem la fel.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: