Dor din dor se face zbor

google.com

Cînd eram mică, mi-era dor să fiu mare. Simțeam ceva nedefinit și unic acolo, pentru mine. A fost. De mai multe ori. Nu mereu.

Acum sînt mare și mi-e dor să fiu iar mică. Dar nu în orice fel. Mi-e dor doar de unele vîrste. O lună da și una nu, o lună da și un an nu, un an da și-o lună nu, variabilele vieții.

Am învățat să fiu selectivă. Să dau și să primesc, să iau, să las, să urlu și să tac.

Am și doruri din prezent. Doar două, șlefuite-n ani, în rest nu, nu am cum, pe prezent îl trăiesc.

De bine și de frumos. Constanta vieții.

Și, din cînd în cînd, mai vine, neștiut, nechemat, atemporal și dorul acela anume de păduri ce ar putea să fie și niciodată nu vor fi.

Nu mai cîntăresc nici un dor, nu mă mai lupt cu ele. Am văzut eu că, dacă le lași în pace și le trăiești și pe ele, trec singure și cuminți. Pînă data viitoare.

google.com

22 de gânduri despre „Dor din dor se face zbor

Adăugă-le pe ale tale

  1. Eu când eram copil îmi doream să cresc odată mare să fiu și eu bărbat și să mă bărbieresc și eu ca tata.. Acum dacă m-aș mai face odată copil, prima dată mi-aș da două palme să nu mai visez la cai verzi pe pereți 🤣
    Seară Plăcută, Issa.!!!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Diriga noastră, prof de română, ne spunea mereu că ne va fi dor de acei ani, de șc.gen, când noi ne uitam cum de trec atât de încet… să trecem odată peste acea fază gimnazială. Așa e Issa, avem multe doruri, știi cum e, aproape că te doare dorul gândind la unele amintiri, mai ales dorul de pădure, pentru pădurea mea.

    Apreciat de 1 persoană

    1. A mea, diriga din generală, era de chimie.
      La urma urmei, la chimie se reduc toate. Se iau niște formule si niște eprubete, se amestecă niște praf de stele, se dă rezultatelor cîte un nume și gata 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  3. M-ai cucerit de la titlu, iar nostalgiile provocate nu m-au dezamăgit deloc. Pe tema asta aș putea să navighez zeci sau sute de pagini, dar încă nu le-am pus în ordine. Mă bucur, însă, de fiecare dată când citesc gânduri inocente ca ale tale, ca un tratament pentru dorințele care nu ni s-au împlinit.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Eu nici nu vreau să le pun (în ordine), tocmai că e prea mult de lucru și de zis… le las așa, latente, mai scot cîte ceva din cînd în cînd 🙂
      Mulțumesc!

      Apreciază

  4. Mi-e dor și doare…poate pentru că nu reușim să lăsăm trecutul sa fie ce de fapt este: trecut! Mie mi e forte dor de mirosuri, poate pentru că le asociez cu oameni și perioade din viață…spre exemplu în ultimii ani mi-a fost foarte dor de mirosul de iarnă. Cum mai știi tu Issa să iei coaja de pe răni etern deschise…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mda… durerea, extrapolată, pare un promotor al artei sau al umanului, și-atunci îmi vine să mă-ntreb al cui reorezentant pe pămînt e… deși zicem de multe ori „ce operă divină!”.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: