Cînd eram mică, mi-era dor să fiu mare. Simțeam ceva nedefinit și unic acolo, pentru mine. A fost. De mai multe ori. Nu mereu.
Acum sînt mare și mi-e dor să fiu iar mică. Dar nu în orice fel. Mi-e dor doar de unele vîrste. O lună da și una nu, o lună da și un an nu, un an da și-o lună nu, variabilele vieții.
Am învățat să fiu selectivă. Să dau și să primesc, să iau, să las, să urlu și să tac.
Am și doruri din prezent. Doar două, șlefuite-n ani, în rest nu, nu am cum, pe prezent îl trăiesc.
De bine și de frumos. Constanta vieții.
Și, din cînd în cînd, mai vine, neștiut, nechemat, atemporal și dorul acela anume de păduri ce ar putea să fie și niciodată nu vor fi.
Nu mai cîntăresc nici un dor, nu mă mai lupt cu ele. Am văzut eu că, dacă le lași în pace și le trăiești și pe ele, trec singure și cuminți. Pînă data viitoare.
Eu când eram copil îmi doream să cresc odată mare să fiu și eu bărbat și să mă bărbieresc și eu ca tata.. Acum dacă m-aș mai face odată copil, prima dată mi-aș da două palme să nu mai visez la cai verzi pe pereți 🤣
Seară Plăcută, Issa.!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂 acum aș elimina și eu unele doruri vechi, ai dreptate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sincer? Ziua dorului am vrut să treacă mai repede, să nu-mi trezească toate dorurile pe care le ţin ferecate.🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 ruginesc și-ngreunează sufletul, mai bine le dai drumul, fac niște ture și revin mai ușoare. Asta cel puțin am observat eu…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă zici că slăbesc, o să le las să zboare.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ele, da :))) ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Diriga noastră, prof de română, ne spunea mereu că ne va fi dor de acei ani, de șc.gen, când noi ne uitam cum de trec atât de încet… să trecem odată peste acea fază gimnazială. Așa e Issa, avem multe doruri, știi cum e, aproape că te doare dorul gândind la unele amintiri, mai ales dorul de pădure, pentru pădurea mea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A mea, diriga din generală, era de chimie.
La urma urmei, la chimie se reduc toate. Se iau niște formule si niște eprubete, se amestecă niște praf de stele, se dă rezultatelor cîte un nume și gata 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
M-ai cucerit de la titlu, iar nostalgiile provocate nu m-au dezamăgit deloc. Pe tema asta aș putea să navighez zeci sau sute de pagini, dar încă nu le-am pus în ordine. Mă bucur, însă, de fiecare dată când citesc gânduri inocente ca ale tale, ca un tratament pentru dorințele care nu ni s-au împlinit.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu nici nu vreau să le pun (în ordine), tocmai că e prea mult de lucru și de zis… le las așa, latente, mai scot cîte ceva din cînd în cînd 🙂
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Dor și doare.. Vorba cântecului „toată lumea are dor și mai greu și mai ușor”. Și vorba ta ce rost are să-l mai cântărești. Slobod ii sta, totusi. 🙂 Pupicii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi da… aiurea să lupți cu morile lui de vînt 🙂
Pupicei, Inule ❤
ApreciazăApreciază
Omul şi dorurile lui…din prea multe-şi face dor şi doruri şi apoi îşi cântă singur: „de ce oare dorul doare!?”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… Și cîte vieți întregi în combinația asta de litere… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la FB am aflat că-i ziua lui. Altfel, ar fi trecut neobservată. Asta-nseamnă că dorurile dor când le dăm ocazia să doară.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, dorința omului de-a defini și stăpîni.
Doar că, cum zici și tu, cu dorul nu-i merge chiar așa 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-e dor și doare…poate pentru că nu reușim să lăsăm trecutul sa fie ce de fapt este: trecut! Mie mi e forte dor de mirosuri, poate pentru că le asociez cu oameni și perioade din viață…spre exemplu în ultimii ani mi-a fost foarte dor de mirosul de iarnă. Cum mai știi tu Issa să iei coaja de pe răni etern deschise…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi dacă-s etern deschise, înseamnă că și coaja e o zgaică neprinsă încă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact, dar ai tu grija oricum s-o sgandaresti ca nu cumva sa se cicatrizeze… si bine faci, ca omul simte de-adevaratelea doar condizionat de durere cred.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda… durerea, extrapolată, pare un promotor al artei sau al umanului, și-atunci îmi vine să mă-ntreb al cui reorezentant pe pămînt e… deși zicem de multe ori „ce operă divină!”.
ApreciazăApreciază
E de-ajuns să se trezească un dor, că imediat fac ochi și altele. Și dacă unele mângâie amintiri altele zgârie și dor. Că de-aia doru-i dor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reacții în lanț… chimie sîntem, în ultimă instanță 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană