O pânză oarecare de păianjen

google.com

30 iunie. Nu m-aș fi putut gândi la el ca la altceva decât ca la soțul prietenei mamei mele.

… Dar mi-am adus aminte de Diana din Pânza de păianjen. Și am vrut să știu cum e un Petre. Unul, oarecare. Și, oricum, altul. N-aș putea cere nimănui un Petre Barbu real. La urma urmei, pe Petre Barbu al meu îl cheamă altfel…

Trecem peste. Petre e soțul Biancăi. Bianca e colega mamei. Știe și mami, știu și eu cât de geloasă e și cât îl iubește. Știu că, pentru că l-a văzut cu două dansatoare colege – e muzicant – după un spectacol, a vrut să se arunce pe geam de la serviciu. Au oprit-o colegele. Știu că apoi voia să divorțeze. A certat-o mami puțin, i-a explicat „realitățile epocii” și a potolit-o.

Erau certați. Bianca vine la noi sâmbătă. Seara, mami îl cheamă și pe el. Vine. Se împacă. Mie totul mi-e indiferent. Admit totuși, pasivă, că Petre nu e urât deloc. Că ea are de ce să fie geloasă.

Noaptea îl visez. Un vis lung, întortocheat, istovitor. Mă scol refăcută și bine dispusă. Uit visul. Cum putea fi altceva decât un vis?

Mami propune să-l însoțesc în Cișmigiu – cânta acolo, în rond, duminica, era un fel de militar-cântăreț – să se învoiască și apoi să trecem pe la el pe acasă să luăm niște mâncare și bere de la hotelul de alături.

Bianca parcă se opune. Maică-mea zice:
– Ei, haide, că doar n-o să fii geloasă acum și pe fii-mea!
Idee care, exprimată, pare atât de absurdă încât toți râd. Eu cel mai mult. Numai Petre tace.

Plecăm. Luăm taxiul. Totul decurge normal. În taxi îi cer ceasul, era tare interesant, să-l țin eu. Capriciu de moment. Vorbim „la mișto”. Râdem. Jocuri copilărești.

Când coborâm, șoferul strigă în urma noastră:
– Plimbare plăcută!
Râdem iar. Aleea era pustie, nu era intrarea principală, umbroasă, aerul răcoros.
– Ai auzit ce-a spus? mă întreabă.
– Da, răspund.
Și râd iar. Au fost ultimul râs și ultimele cuvinte spuse nevinovat.

Pe urmă m-a luat de umeri. L-am lăsat. Încă nu știam cum să interpretez gestul.

Trec peste alte amănunte. Mi-e prea lene să le povestesc.

Suntem acum în casă la el. Casă veche, boierească, mare, prin spatele unui restaurant din Romană. Mă sprijin de bibliotecă, o bibliotecă mare cât tot peretele, de sus până jos și citesc, pe rând, titluri de cărți. Mă simt stingherită și – de ce să mint? – emoționată. Pentru că el tace și mă privește. Într-un mod ciudat. Apoi, brusc, se apropie de mine, îmi cuprinde umerii cu mâna stângă, se apleacă… Din ce în ce mai mult. Subconștient înțeleg ce vrea. Mă cuprinde un oarecare fior. Voiam să închid ochii, să mă las în voia lui…

Și-o aud atunci pe mama:
– Tu, Bianca, te plângi că era cu două, că una-l ținea de mână și alta-l pupa pe obraz. Dar dacă-l vedeai cu una singură, și la tine în casă, ce-ai mai fi zis?!?

… Mă uit la el. E prima oară în viață când am prejudecăți din astea. Când refuzul meu nu e doar un simplu moft. Îl împing.
– Glumești! zic.
– … Sigur că glumesc… aud glasul lui intr-un târziu.
Îl privesc, amuzată. Nu se mai uita la mine. Găsise ceva mai interesant la covor.

Iar sar peste amănunte.

Sună la mine acasă, vorbește cu nevastă-sa, închide. Bianca întrebase de mine.
– E geloasă, spune.
– Știu.
Devine brusc interesat.
– Da? De unde știi? Ce știi?
– N-are nicio importanță.
– Ce ți-a spus?
– Lasă, închei eu discuția.

După câteva minute și-a cerut iertare pentru gestul lui și m-a rugat să nu-l spun. Mi-a pupat mâna.

Altă scenă, mai târziu. Își cere din nou scuze iar eu profit de ocazie și-l întreb:
– Și? Dacă acceptam, ce făceai?
– Te sărutam.
– Și? Ce cîștigai cu asta?
– … Un moment… un crâmpei…
Râd. Mă amuză tipul, pentru că nu știu dacă să-l cred sau nu și nici nu-mi pun problema.
Pe urmă mă roagă iar să-l las să mă sărute. Refuz. Îmi zice, oftând, amărât, trist:
– … Ce-ai făcut din mine!…
– Ce-am făcut? întreb, curioasă.
– … Ai făcut din om, ne-om.
Să fim serioși. Cuvinte prea mari ca să fie crezute. Doar că dau bine.

Râd cu lacrimi. În cele din urmă, spre plecare, îi permit să mă pupe pe obraz, „părintește”. Îl pup eu prima. Vine rândul lui. Presimt ceva și nu mă las dusă de nas. Și, iarăși, nu reușește să mă sărute.

… Luiza spune că l-ar fi lăsat. Un moment de plăcere și atât.

Mi-e atât de lene să mai povestesc…!

Ar mai fi și scena întoarcerii, în care ceasul lui rămăsese uitat pe mâna mea și Bianca a observat imediat… dar în fine, totul s-a terminat cu bine pentru toată lumea iar mie mi-a trecut de orice Petre din lume.

(fragment)

28 de gânduri despre “O pânză oarecare de păianjen

  1. In zilele de Paști am terminat cartea asta de o ai afișată. Mi a plăcut. Cu precădere un pasaj din final unde spune că nu făcuse, toată viața, decât să se preocupe de sine.
    Ceea ce, la drept vorbind, facem cu toții, fiecare dintre noi. Dacă avem o brumă de noroc, ne trezim la un moment dat.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Pe asta am citit-o și eu, de aia am ales de pe net coperta respectivă, am văzut că sînt ceva ediții.
      Nu-mi mai aduc aminte exact ce zici tu. Dar alt mare regret al meu era că nu fusesem și eu la Balcic.
      Și încă n-am ajuns 🙂

      Apreciază

    2. Am adus fragmentul. Mi-a rămas bine în minte, aproape că am știut imediat de unde să-l iau

      ” Mi-e rușine că am stat atâta timp departe de tot ce se întâmplă pe lume. Parcă am trăit singură, într-o odaie cu toți pereții de oglindă, și m-am văzut pe mine, numai pe mine, și iar pe mine, în mii de exemplare. În timpul ăsta s-au chinuit oameni în închisori, pentru idei generoase, pentru o lume descătușată de umilințe și nevoi. S-a muncit în uzine, în laboratoare, în spitale, zi și noapte, pentru a se înainta cu o fracțiune de pas în necuprinsul vieții.
      Eu ce-am făcut? ”

      Apreciat de 2 persoane

  2. Am citit cartea în adolescență. Am citit-o, am visat-o, am recitit-o… Tare mi-a plăcut. Mă gândesc să o citesc din nou.
    Nu știu prea multe, dar de ce ai scris la final „fragment”? Face parte din vreo carte a ta? Întreb…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, din niște jurnale vechi, pe care le-am finisat abia acum… deci cartea e viitoare 🙂
      Mă scuzi că n-am mai detaliat la sfîrșit, am făcut-o în cele cîteva articole mai vechi din aceeași categorie, dar ai dreptate.
      … Cartea asta mi-a fost si mie de căpătîi cîțiva ani de adolescență, pînă la next level ❤

      Apreciat de 1 persoană

  3. Am scris și eu pe blog, iubirea dintre scriitorul Camil Petrescu şi Sella Serghi. Un citat care mi-a plăcut: “Nu, n-am nevoie de scuze. Mi-era dor de iubire… Un dor vechi şi cumplit.”
    Tu şti cum suna plânsul,
    Atunci când nu-l asculta decât lucrurile din casă,
    Pereţii?
    Când eşti aici cu mine nu mi-e teamă de nimic;
    Nici chiar de moarte.
    Când nu eşti, mi-e frică… mi-e frică că n-ai să mai vii!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Poți să pui linkuri la mine, dacă vrei, fără probleme, nu l-am prins pe articol, cred 🙂
      Știu povestea, iar finețea Cellei e remarcabilă. La fel de tare m-a impresionat și Otilia Cazimir…

      Apreciat de 1 persoană

    1. Da, a contribuit substanțial (genul) la tendințele mele feministe de azi :)))
      Ba da, mai sînt, le-am pus în categoria „jurnal”, nu mai știu dacă le-am adunat pe toate de pe blog 🙂

      Apreciat de 2 persoane

    1. Mulțumesc iar 🙂
      Mie chiar îmi plac pînzele. Cele reale. Nu le stric, ca toată lumea, din contra, vara, la țară, le urmăresc în timp și le apăr cît pot. Pe cele din curte, evident 🙄😀

      Apreciat de 1 persoană

  4. Păianjenii își ţes pânzele peste tot. Acum o zi priveam pe balcon cum unul mititel, mititel încerca să prindă în pânza lui o muscă uriașă comparativ cu el. Evident că nu i-a mers și pe deasupra am folosit și spray-ul.
    Am citit romanul în liceu, dar uitasem numele lui Petre.

    Apreciat de 1 persoană

    1. 😂😂 acum le-am uitat… Poate dezamăgesc, dar tot ce țin minte e biblioteca parcă turnată în perete și că mă gîndeam că ar trebui și-o scară, pe care n-o vedeam în jur :)))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.