Màro și Amora

Era odată ca niciodată un căluț de mare mic. Un pui, printre frații și surorile lui, dintre aceia care nu stau în rând și vor ei să fie altfel mereu decât alții.
Prietenii, vecinii și rudele îi spuneau Máro. Nu se știe cum au ajuns la numele acesta, totul pornise de la cât de mare se dădea el de obicei, dar lumea de sub ape îl iubea, căci era un căluț de mare zvăpăiat, nu încrezut.
Chiulea mult de la școala marină, pe el îl interesa viața trăită, nu explicată. Dădea iama prin multe cârduri de peștișori și se distra teribil. Toată ziua făcea ture prin apă.
Într-o zi a vrut să încerce și niște salturi, deși ai lui îi spuneau mereu că nu-s pentru ei.
Dar Máro – nimic, că el poate. Și primul lui salt în afara luciului apei a fost în gura unui pelican.

pinterest

Întâi nu și-a dat seama. Era ceva apă pe-acolo, doar că i se părea prea întuneric și prea mic locul. Acum îi păru rău că lipsise constant de la lecția despre pericole.
Simțind el că ceva nu e în regulă, se agăță cu codița de ce găsi la îndemână și așteptă o clipă să se facă lumină în grota în care era și sări afară cât și cum putu.
Căzu pe o piatră care lui i se păru o stâncă uriașă și-l văzu, spre norocul lui, imediat un Pui de Om. L-a luat, l-a pus într-o pungă și l-a dus în ceva mic, cu mulți peștișori minusculi și multă iarbă și cu apă.

pestiacvariu.ro

Era cam ciudată viața aici față de cum era la el acasă, dar n-avu probleme. Ba chiar se cam plictisea și începuse să i se facă dor, așa că se puse să se uite pe geam.
Vedea în fiecare zi acum un cuib de rândunici. A văzut întâi pe mamă, apoi ouăle, apoi tot vedea pisici la pândă și iar i se făcea dor de viața lui liberă de sub ape, chiar dacă aici era liniștit și avea de toate.
Apoi, din ouă au ieșit puii rândunicii. Curând, zilele trecând, au început și ei să iasă din cuib. Se bucura sincer, că poate acum, mai crescuți, încetau și ei cu gălăgia mare pe care o făceau.
La primul zbor al primilor puiuți a asistat mirat, dar indiferent, tot de la geamul acvariului, care era pe un pervaz de geam de om.

pinterest

Când și-a întins prima oară aripile Amora, așa o strigau mama și suratele, a tresărit. Nu știa nici el de ce. Parcă ea era altfel. S-a uitat uluit la întinsul aripilor și primul lor fâlfâit, la planarea în jos, a urmărit cu inima cât un purice pisica din curte, care și ea urmărea foarte interesată zborul puilor…

9am.ro

Poate fiindcă Amora era și ea ultima dintre puiuți. Poate fiindcă nici ea nu părea să asculte de mama ei.
S-a oprit însă din întrebări și s-a lăsat în voia sentimentelor. Amora trebuie să fi simțit și ea ceva, că începuse să întârzie pe marginea din afară a geamului.
Apoi au început să vorbească. Fiecare de limba lui și celălalt nu înțelegea nimic, dar erau fericiți și râdeau întruna.
Apoi s-a făcut frig afară și-a auzit printre locatarii din jur că vine Toamna – ce nume, și ăsta, își zise Máro, brrrr – și Puiul de Om o să mute mica lor lume de la geam.
Nu prea înțelegea, mai ales că și Amora îi povestea că ea trebuie să plece departe cu mama și surorile ei și că se va întoarce când va fi din nou cald.
Năuci amândoi, și Máro și Amora, și neștiind deloc ce să facă, s-au lăsat în voia sorții, cu mare tristețe.
Și Soarta și-a văzut de treabă. A venit și o ultimă zi, în care apa din acvariu se clătina de la mișcările Puiului de Om care îl ducea în altă parte. Máro se lipise de geam iar Amora rămase la coadă și ea, tot uitându-se înapoi, până când s-au făcut punct unul în ochii celuilalt.
Singurul gând care i-a ținut pe amândoi a fost Vara pe care o așteptau ca pe cea mai bună zână, când își promiseseră că se vor revedea.
Și Vara a venit. O zână care mai avea toane când tuna și fulgera, dar cui îi păsa, Amora se întorsese, Máro era iar la geam…
A fost o vară în care, hotărâți să învingă tot, dar nemaigândindu-se și la amănunte de fericire că erau iar împreună, au plănuit zilnic cum să facă să fugă amândoi.
S-au bucurat întâi de soare și de toate zilele bune, apoi, cum auziră că se apropie iar Toamna, și-au pus planul în aplicare.
Au pândit un moment când Amora era singură, că acum apăruse din seninul cerului și un rândunel care-i dădea ocol și-o tot ciripea, iar geamul de la casa Puiului se Om era deschis, Máro s-a ridicat deasupra apei, Amora l-a prins cu ciocul și a zburat cu el.
Știa acum să zboare lung și fără popas, dar tot erau cuprinși de teamă, pentru că lui Máro îi trebuia apă, să respire.
… Și așa au aflat și ei din mers, mai bine zis din zbor, că Zeul Iubirii, când știe că are nou-veniți în împărăția lui nesfârșită, are grijă de toate, doar ei să se lase în voia lui.
A purtat-o Zeul Iubirii pe Amora ca vântul si ca gândul până la o insulă pustie de lângă oceanul în care fusese prins Máro și i-a așezat acolo pe amândoi.
Erau cei mai fericiți din lume. Pe insula aceea Vara era veșnică și Amora nu trebuia să mai plece nicaieri, își găsise multe prietene, ba chiar acestea dăduseră de știre și veniseră, aflând, și mama și suratele ei. Rândunelul curtezan veni și el mai târziu, cu o soțioară cam cu nasul pe sus, dar ce mai conta.
Máro era la fel de fericit, era la doi pași de familia și prietenii lui, cărora le povestea a mia oară întâmplarea vieții lui, deși ei nu înțelegeau o iotă, că n-aveau curajul să scoată capul din apă. Mai făcea mici valuri imaginare printre cei mari când le mai spunea că își pot depăși ce le e dat, dacă simt această chemare, dar îl iubeau și iertau toți, pentru că mulți îl ascultau ca pe o poveste, și nu ca pe ceva de urmat.

cristigrigore.com

Máro și Amora se întâlneau tot timpul la mal și își trăiau iubirea unul pentru celălalt. Un singur gând le întuneca, rar dar greu, fericirea absolută, acela că nu puteau avea urmași împreună.
Dar au învățat să trăiască cu el, cu gândul, privindu-și până la sfârșitul sfârșiturilor, de la marginea unde pământul se îngână cu apa, frumoasele lumi unul altuia și iubirea ce îi lega dincolo de fire.

16 gânduri despre „Màro și Amora

  1. Mereu surprinzătoare! O altă poveste despre o iubire imposibilă! Şi gândul m-a dus la o altă poveste de iubire dintre lapona Enigel şi craiul bureților! Dar, uneori, şi între oameni se întâmplă să izbucnească „iubiri imposibile”!

    Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.