Peretele cu frunze de viță de vie

google.com

L-am văzut de departe și l-am recunoscut imediat, era neschimbat.

Ne-am dat binețe cu o mulțime de vorbe de bucurie și, constatînd că avem timp liber, am pornit la pas prin centru. Un centru cum nu mai văzusem demult, curat și clar, cu clădirile lui vechi care-mi erau atît de dragi, încă nescrijelite, cu blocuri noi care mă uimeau puțin, cu străzile largi și aerisite, cu trecători liniștiți, cu un aer boem uitat.

Băteam străzile la pas și povesteam întruna, apoi ne-am apucat de făcut poze. Multe, peste tot pe unde treceam. Ne mai opream mai îndelung la cîte vreo casă mai altfel și-o comentam din toate unghiurile.

El voia să pozeze blocuri în ansamblu, undeva, cumva dintr-o poziție pe care nu o regăseam mergînd și ne-am zis atunci că ar reuși numai dintr-un loc foarte înalt. Ne-am uitat în jur, era peste drum un bloc turn și m-a luat de mînă, să trecem strada în fugă.

Dar semaforul era roșu, m-am speriat și-am rămas pe trotuar, uitîndu-mă cu teamă după el. Trecuse parcă-n zbor, l-am zărit o clipă pe partea cealaltă a bulevardului, apoi s-a făcut verde și m-am pierdut printre oamenii traversînd și ei.

Cînd am ajuns, că nu știu de ce a durat așa de mult timp trecutul străzii, nu mai era și m-am gîndit că asta e, am visat probabil.

Mi-am scos telefonul, să mă uit, să văd dacă într-adevăr făcusem pozele acelea și, cînd să caut, a reapărut lîngă mine.

Zîmbim și zic că se face cam tîrziu, ar cam trebui să ne întoarcem.

– Încă cîteva poze și gata, tot n-am prins ce căutam, îl aud.

– Bineeee… , tărăgănez eu și-apoi o văd.

Pe o străduță dintre acelea care sînt între blocurile mari de la stradă, cu case și cu drum de pămînt pe alocuri, văd o căsuță ciudată.

– Stai, zic, hai pe-aici, hai la casa aia!

Și-l trag, puțin nemulțumit, de mînă.

Ne apropiem, cu o vagă apăsare amîndoi.

Era o casă mică, din care vedeam doi pereți, cel care dădea în stradă și cel lateral, din curte, cu o ușă și un geam. Era toată din piatră, piatră din aceea zgrimțuroasă, ca cimentul aruncat cu o lopată și întins primitiv, sau ca acele case din calciu vechi, dar de culoarea cimentului.

Gri de jur-împrejur. Iar cei doi pereți vizibili aveau trei găuri foarte mari în ei, cel dinspre stradă – una și celălalt, din curte – două. Găurile erau acoperite, ca adăpost, am gîndit eu, de trei frunze mari, imense, de viță de vie, care dădeau un contrast foarte bizar.

Am început s-o fotografiez, clic după clic. Voiam mai aproape, el parcă tot m-ar fi tras înapoi, să prind frunzele mai în prim plan, zic…

Și ne mai apropiem încă și încă, treptat, cu aceeași apăsare nedefinită, ajungem, vedem că poarta – sau locul în care e de obicei o poartă – e deschisă și rămînem în rama ei imaginară.

Privim încremeniți.

Văd în cadrul celui ce ar fi fost în mod normal un geam o fetiță întinsă, părînd că doarme pe niște păturici. În spatele ei, altă fetiță, mai mare, în picioare. Neclintire totală în toate, totul gri.

– … Or fi… vii? Ce crezi? Parc-ar fi de piatră și ei, uită-te la detalii, tu vezi cum văd eu…?

Dar el era mai încremenit decît mine și încă îi mai simțeam zvîcnirea aceea a mîinii, de întors din drum.

… Și stînd noi așa, într-o nedumerire totală de următorul pas, parcă mai era puțin și împietream și noi, din cadrul ușii a apărut un om. Micuț de statură, simplu, muncit, simpatic. Zîmbește:

– Eiiii… bine-ați venit!

Zîmbim și noi vag, apoi îmi dau seama că curtea era verde toată și vie și parcă adia vîntul. Fetița de pe pervaz, culcată pe păturici, se dezmorțește și ea, prinde culoare, începe să se întindă și să gîngurească, fetița din spatele ei capătă glas și ciripește copilăresc. Păturicile, ușa, pereții se colorează și ei încet, să nu ne sperie parcă.

Omulețul ai cărui copii și loc păreau să fie toate vine lîngă noi și ușurel ne întindem la vorbă. După ce trăncănim vrute și nevrute, ne invită alături, printr-o altă portiță, unde avea o altă curticică, aici era de lemn totul, cu un butoi mare de tot în mijlocul ei, tot de lemn, unde spunea că tocmai face dulceață de cireșe. Să vedem și noi și să gustăm.

Priveam fascinată cum învîrtea cu o lingură de lemn cît casa în butoiul acela uriaș, mirosul se simțea deja… era așa bine și cald de la amestecatul dulceții și totuși acum aș fi plecat eu, conștientizînd cît de tîrziu se făcuse.

Dar prietenul cu care ajunsesem pîn-acolo, grăbit pînă mai adineauri, era acum mai fermecat decît mine de întîmplare și nu se mai sătura mîncînd din dulceață.

– Hai, ia și tu o linguriță, puțin măcar, o să-ți placă, îmi tot spunea omulețul, întinzînd spre mine un recipient îmbietor.

Am mai ezitat un pic, apoi m-am hotărît. Am gustat și eu.

… Părea nectarul zeilor și, mai mult decît atît, gustul acela… unde Dumnezeu, unde mai simțisem eu gustul acela divin…? Unde oare…?

Știam deja în timp ce gustam c-o să mai vreau.

……………………….

…Și m-am trezit.

AutenticRo

48 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. papagigli spune:

    Eu prefer dulceata de visine, dar chiar si asa, mi-as dori sa ma mai trezesc, indiferent cit de dulce ar fi visul. 😉
    Paste # 1 Fericit cu sanatate!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Paște liniștit și vouă, parcă din amintiri e mîine la voi 🙂

      Mie, de cireșe amare, dar detaliul ăsta mi-a scăpat…

      Apreciat de 1 persoană

  2. papagigli spune:

    Nu e miine, e si miine, ca aici avem mai multe 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      🙄🙃 mai mult de două nu se poate.

      Apreciază

    2. papagigli spune:

      Nu stiu sa-ti spun, dar la cite derivate are crestinismul, nu m-ar mira sa mai fie pina de Craciun 😆

      Apreciază

    3. papagigli spune:

      Si a propos de dulceturi, mie-mi mai place si Cabernetul 😆

      Apreciat de 1 persoană

    4. Issabela spune:

      😂😂 visu’ următor 🙂

      Apreciază

  3. Mihail Toma spune:

    Mie îmi place… la naiba, îmi plac toate, dar parcă aia de trandafiri ține fruncea!
    Sărbători fericite și… intime 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Dacă-i pe frunce, atunci de nuci să fie…!
      Mulțumesc, la fel, oricum n-avem încotro 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. Mihail Toma spune:

      „n-ar veni nimeni cu semnificația visului, ceva esoteric, din astea… ”, de unde se poate observa că și filozofia tot prin burdihan trece!!! 😉
      Am simțit eu ceva, dar când am început să salivez s-a dus naibii tot esotericu’ 😀

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      😂😂 pot să scot poza, dacă dăunează grav spiritualului!

      Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Lol, 🙄😂😂 n-ar veni nimeni cu semnificația visului, ceva esoteric, din astea… 😁😁

      Apreciat de 1 persoană

    2. Issabela spune:

      rîdeam că gîndul tuturor e la dulcețuri 😀😀

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      iar am uitat cum aduc poze-n comentarii, că-ți puneam de toate soiurile!

      Apreciat de 1 persoană

    4. Issabela spune:

      e bun și doar gîndul, deși cred că au la Mega multe soiuri 🙂
      mulțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  4. Ana May spune:

    Uite că mi-ai făcut poftă, așa că voi deschide un borcănel de dulceață de cireșe albe, cu un fir de pelin în ea.
    Picătura de „alint”…Seară frumoasă!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      … deci mîine mă duc și-mi cumpăr dulceață de cireșe, nu m-a convins visul cît m-ați convins voi 😁
      seară frumoasă să ai și tu!

      Apreciază

  5. Ana May spune:

    Ai grijă la „declarație” în caz că magazinul e mai departe.
    Văd că li s-a pus pata pe noi 😏

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      e-n buzunar de cînd a-nceput, cu pixul alături, că e nedatată 🙂
      da, e aproape, nu-i problemă.

      Apreciat de 1 persoană

  6. George spune:

    Un vis
    Superb, scris!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      🙄😀 cum te pot dezactiva…?

      Apreciază

  7. George spune:

    cu dulceață 😊

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎🍎

      Apreciat de 1 persoană

  8. Ce vis dulce! Cred că de foame ai visat dulceața. Sau…?😃

    Apreciat de 4 persoane

    1. Issabela spune:

      😁 habar n-am, dar juma de zi am stat cu gustul ăla, m-am pus pe scris ca să scap 🙂

      Apreciat de 3 persoane

  9. Mishuk spune:

    mai ține mult… superblog?

    Apreciat de 3 persoane

    1. Issabela spune:

      deja s-a terminat 🙂

      Apreciază

  10. Pt cei mici ca tine Mishuk, sa terminat demult,ai declaratie sa scrii aici….tre sa specifici la 10 la somn ca altfel iti iei amenda…???hihihihi

    Apreciază

  11. Aila spune:

    Cu mare drag Issa iti doresc o zi frumoasa de Florii, liniște, putere și speranță. Doamne ajuta!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Sărbătoare frumoasă și ție!

      Apreciat de 1 persoană

  12. racoltapetru6 spune:

    Accept orice dulceață, dar nu-mi amintesc să fi făcut mai mult decât cea de prune (silvoiz, cum îi zice pe la noi). Prea puțini cireși am avut pentru a ne permite așa bunătate.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      🙄🙃 de prune cred că-i doar gem, dar nu bag nimic în foc 🍎

      Apreciază

  13. Cristi spune:

    Dulceata de cirese e de vis… Cea de visine e la fel. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Putem încerca și invers. Adică trezi și cu diverse, mîncăm dulceață și ne teleportează în vis

      Apreciază

  14. ecoarta spune:

    Dulciurile sunt ultimele alimente pe care le am în vedere în viața mea! Dar prepar tot felul de nebunii pentru ai mei! Citindu-ți visele, mi-am amintit de dulceața de cireşe amare, poate cea mai grozavă dulceață…pentru mine! Dulceață şi nu gem! Gheorghiță, şoferul, era de prin părțile Galațiului, şi în fiecare an îmi aducea două găleți cu cireşe amare, „cadou” că era lăsat în concediu (de soțul meu!). Undeva, în subsolul simțurilor gustative, mai port acel unic şi inconfundabil gust!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Exact, inconfundabil, sigur pe ăla trebuie să-l fi avut și eu…
      Dar să știi că de gem de cireșe n-am auzit pînă acum 🙂

      Apreciază

  15. Poteci de dor spune:

    Nu ştiu ce-i mai dulce: dulceaţa, visul? Hmm, poate combinaţia 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      și separat, și împreună, nu cred că au o ierarhie dulciformă 😀

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.