Începe normal, ca să zic așa, deși nici în lumea magicienilor un accident fatal nu poate fi „normal”, dar par ceilalți normali. La sfîrșitul celor două ore de film o să vedeți că pînă și asta a fost o iluzie…
Film greu, excelent regizat, cu actori intrați desăvîrșit în rol.
Pe scurt și fără spoilere, doi magicieni fără limite care au fost întîi colegi de trucuri devin rivali pe viață și pe mai multe morți.
E despre artă și perfecțiune filmul, pînă la un punct e firesc tot ce se întîmplă, tot ce caută și vor personajele și punctul ăla parcă-l tot amîni, pentru că-s actorii prea buni.
Dar nu ai cum să nu observi obsesiile devorante și falsele sacrificii făcute de cei doi. Treptat, obsesia e tot ce le rămîne, obsesia de a fi mai bun decît celălalt pe scenă și a perfecționa trucul – o perfecțiune pentru ei înșiși, ambii, de data asta, nu și pentru spectatori, care nu ar fi avut nimic de pierdut fără această obsesie.
E un film cu doi meșteri Manole și mai multe Ane. Iar măiestria regizorului e în a-i păstra decența pînă la sfîrșit, necăzînd în… obsesia (!) thrillerelor obișnuite.
Genul de film în care nu ții cu nimeni, dar nici nu detești personajele negative.
În final, o parte explicativă în cuvinte din film, bună de știut și reținut și în viețile obișnuite. Mi s-a părut plină de simboluri:
Fiecare truc magic e alcătuit din trei acte. Primul se numeste ANGAJAMENTUL. Iluzionistul vă arată ceva normal: un pachet de cărți, o pasăre sau un om. Vă arată acest obiect. Poate chiar vă cere să-l inspectați ca sa vedeți că este într-adevar real, nealterat, normal. Dar desigur…probabil că nu este. Al doilea act se numește TRANSFORMAREA. Iluzionistul ia acel ceva normal și îl determină să facă ceva extraordinar. Acum căutați secretul… dar probabil nu-l veți gasi pentru că, desigur, nu vă uitați cu adevărat. Nu vreți cu adevărat să știți. Vreți să fiți păcăliți. Dar nu aplaudați încă. Pentru că a face ceva să dispară nu e suficient; trebuie să-l aduci înapoi. De aceea, fiecare truc magic are un al treilea act, cea mai dificilă parte, cea pe care o numim PRESIGIUL.
Hint – în rolul lui Nikola Tesla e David Bowie, eu am aflat după, vă spun de la început, ca să vă bucurați de el mai mult:
Da, mi-a plăcut și filmul și cum l-ai prezentat, de acord cu tot ce ai scris.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E făcut cu „blîndețe”, în mod normal aș fi tunat și fulgerat împotriva celor doi… Așa, doar gîndesc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Issa, îl caut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, merită 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ăsta și cu Inception are twisted my brain suficient ca să le văd de vreo trei – patru ori, rămânând , mereu, cu o umbră de invidie pe care tocmai ai actualizat-o 😉 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Invidie pentru…? Doar pentru arta regizorală, poate 🤔😁
ApreciazăApreciază
Am fost și sunt „invidios” pe cei care au putut imagina așa ceva, dar mai ales pentru arta suspansului neforțat 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prestigiul e după o carte, probabil și Inception… Dar al doilea mi s-a părut din categoria aia „ce om sănătos își poate imagina așa ceva” sau „la ce ne trebuie” așa ceva… Nu prea mai sînt de acord cu toate aberațiile născocite, la urma urmei ne definesc și ele ca specie… asta sîntem?!?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am văzut filmul, dar îl voi cauta pentru că m-ai făcut curioasă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Face, o să vezi 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Al doilea pe aceeasi lista. De fapt primul, ca-l am de ieri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Credeam că ai comm asta la celălalt film, deja rîdeam, nu te vedeam, nu știu de ce :))
O să-ți placă, are clasă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De pus pe lista după o așa recomandare
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pune-l, sper să îți placă și ție 🙂
ApreciazăApreciază