pinterest

Mă uit cum ziua cu lîncezeală trece,
Cum își întinde ea minutele pe clipe
Și în oglinda ce-mi părea atît de rece
Întrezăresc de-un timp idei în pripe.

Cînd număr pașii din odaie,
De-un timp nu îmi mai ies la fel,
Speranțe și-amintiri sînt claie
Peste grămada luciului din el.

Îmi chem poveștile de seară,
Ileana se încurcă cu Piratul Chior,
De-un timp nu le mai știu pe dinafară
Și Făt Frumos apare-ntr-un picior.

Întind idei ca pe o gumă mestecată,
Nu mai revin la locul lor de-un timp,
Privesc cu grijă musca speriată
Să nu se-așeze pe al ideii nimb.

Ceasul n-a rîs nicicînd de mine
Mai abitir ca de un timp încoace,
Își tot flexează limbile haine,
Se-nvîrte, rîde, nu-mi dă pace.

Nici ziua săptămînii n-o mai știu,
Ca în vacanțele copilăriei,
Atunci n-aveam habar să scriu,
Acum, de-un timp, sînt victima hîrtiei.

De-un timp, adorm în fiecare seară
Cu-același gînd sporadic și-amorțit
Că mă trezesc, e cald și soare-afară
Și toate sînt la locul lor ca-n vechiul mit.