Port în mine un dor necuprins,
Dorul acela din pîntecul mamei
Ce nici amintiri, nici iubiri,
Nici multele împliniri
Încă nu mi l-au stins.
Port în mine dorul acela
De dragoste fără cuget
A tot și a toate
Ce sînt pe pămînt,
Întrupat într-un singur cuvînt.
Port în mine un dor care doare,
Un dor care-adesea-i tăcut,
Nu strigă, nu plînge, nu țipă, nu moare,
Sînt o parte din partea eternă
A dorului de absolut.
Superb!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Ana 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești talentată în toate, mereu ne faci surprize.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești tare drăguță, mulțam iar…! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Issa, ştii că mângâie versurile tale?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Credeam (sau speram) măcar să pună întrebări 🙂
Nici nu știi cît mă bucură cuvintele tale… Sau poate știi, mulțumesc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dor! Dor? Dor!? Trei sunete, trei litere, dar câtă bucurie şi tristețe cuprind…versurile tale m-au răscolit…mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult, mult, mult drag… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sublim…
Pur…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat descris!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă zici…
Mulțumesc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dor la dor, cu aceeași dulce durere! Frumosul din el se adapă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Petru 🙂 și cică ți se dă doar dacă poți să-l duci.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos! Dorul acela mă cuprinde tot mai des și pe mine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmbătrînim, frumoasă doamnă… 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu, dar nu vreau să recunosc.🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…….. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană