Timp, spațiu și suflet

Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec…

Și iar așteptăm ziua de vineri. Și iar detestăm ziua de luni. Și iar le parcurgem pe cele dintre ele gândindu-ne la luna aceea de concediu, singura pe an, în care ne promitem nouă înșine că vom face totul pentru ca…

O stereotipie din care eu am ieșit întâmplător acum mulți ani printr-o simplă știre citită nu mai știu pe unde și pe care am să o redau cum mi-a rămas mie, neregăsind-o acum în forma ei inițială.

În știre se spunea că un american, pregătindu-se într-o dimineață să plece la serviciu, a calculat de câte ori se va mai încheia la șireturi în acest scop – era și un număr astronomic de nereținut în relatare – și s-a sinucis….

Gândurile noastre sunt construite să alunece ușor spre orice le îngăduim. Dar, lăsând la o parte patologiile umane sau părerea mea despre americani, că nu-i locul lor în acest text, șireturile dumnealui îmi par o parabolă superbă pentru cum ne alcătuim viața.

Avem toți la îndemână un timp, un spațiu și un suflet.

Un timp pe care nu-l știm, un spațiu pe care ni-l delimităm singuri și 20 de grame dintr-o materie nedemonstrată științific pentru a ni le defini pe primele două.

Timpul vieții ni-i scurt,
Hai să-l facem curat…

Cu timpul, mi-e ușor. Relativ ușor, e suficient să-mi derulez mental filmulețul cu șireturile americanului ca să fac praf de stele căzătoare orice astenii de primăvară, depresii de toamnă sau alte meteodependențe.

La spațiu am lucrat mai mult, ce-i drept, să mi-l creez și să îl iau cu mine peste tot. Spațiul acela personal și inalienabil ca amendamentele din constituții despre drepturile omului.

Printre altele, cu un mic truc pe… subiect: Spacer. Spacer – IT comes home.

Și astfel, cum unii se pot gândi la ritualul legării unor șireturi, aleg și eu câteva alte ritualuri, dar de relaxare.

Suntem repetabili în toate, facem și simțim la fel de multe ori.

De pildă, noi, femeile, gătim. Des. Că trebuie, că e-n natura lucrurilor etc. Însă gătitul cu boxe Spacer în încăpere poate duce această acțiune până la bucuria și libertatea în mișcare a degajatului Jamie Oliver.

Și dacă boxele, baza sunetului de calitate, pot părea prozaice din punct de vedere masculin în bucătărie, ele își pun în valoare calitățile mult mai bine – recunosc – la filme și jocuri. Cum subiectul zilei este relaxarea, nimeni care deține aparatura minimă necesară nu poate argumenta că nu găsește loc în serile săptămânii de lucru pentru un joc rapid cu cel mic sau o comedie de o sută de minute.

Sau noi, oamenii mari, citim știri. Ne plac, cu siguranță, la cafeaua matinală. Ne impulsionează, ne enervează, ne mai și bucură uneori, cum m-a bucurat pe mine mai devreme închiderea școlilor câteva zile… dar acesta e alt subiect, alt articol. Revenind, cu unele accesorii smartphone adecvate, cititul știrilor devine o plăcere veritabilă.

Sau excursiile. Escapadele organizate sau neorganizate. Cu prietenii, cu familia, în oraș sau în afara lui. Cu trolere sau genți și rucsacuri Spacer, cu mâna goală și cardul în buzunar la o terasă – e primăvară, s-au deschis.

Apropo de excursii. Lanterna frontală Spacer, obligatorie în cortul improvizat de sub cearceafuri prin casă, își va atinge potențialul maxim într-un cort real.

Nu-s toate produsele Spacer în articolul meu, ci doar cele necesare mie, restul sunt pe site-ul web și pe blogul lor, cu povestea fiecăruia în parte.

Închei glumind, deși nu s-au inventat deloc ca o glumă, recomandându-vă cuburile antistres Spacer. Și noi, oamenii mari, merităm jucării frumoase.

Sunt foarte ocupat, nu am timp e cea mai îngustă și inutilă scuză pentru nu vreau a secolului nostru.

Timpul, spațiul și sufletul pus în toate ne aparțin și ni le asumăm. Hai să n-o facem oricum.

________________________

Articolul Timp, spațiu și suflet a fost scris pentru Spring SuperBlog. Sponsor Spacer România.