Timp, spațiu și suflet

Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec…

Și iar așteptăm ziua de vineri. Și iar detestăm ziua de luni. Și iar le parcurgem pe cele dintre ele gândindu-ne la luna aceea de concediu, singura pe an, în care ne promitem nouă înșine că vom face totul pentru ca…

Spacer – pagina fb

O stereotipie din care eu am ieșit întâmplător acum mulți ani printr-o simplă știre citită nu mai știu pe unde și pe care am să o redau cum mi-a rămas mie, neregăsind-o acum în forma ei inițială.

În știre se spunea că un american, pregătindu-se într-o dimineață să plece la serviciu, a calculat de câte ori se va mai încheia la șireturi în acest scop – era și un număr astronomic de nereținut în relatare – și s-a sinucis….

Gândurile noastre sunt construite să alunece ușor spre orice le îngăduim. Dar, lăsând la o parte patologiile umane sau părerea mea despre americani, că nu-i locul lor în acest text, șireturile dumnealui îmi par o parabolă superbă pentru cum ne alcătuim viața.

Avem toți la îndemână un timp, un spațiu și un suflet.

Un timp pe care nu-l știm, un spațiu pe care ni-l delimităm singuri și 20 de grame dintr-o materie nedemonstrată științific pentru a ni le defini pe primele două.

Timpul vieții ni-i scurt,
Hai să-l facem curat…

Cu timpul, mi-e ușor. Relativ ușor, e suficient să-mi derulez mental filmulețul cu șireturile americanului ca să fac praf de stele căzătoare orice astenii de primăvară, depresii de toamnă sau alte meteodependențe.

La spațiu am lucrat mai mult, ce-i drept, să mi-l creez și să îl iau cu mine peste tot. Spațiul acela personal și inalienabil ca amendamentele din constituții despre drepturile omului.

Spacer – pagina fb

Printre altele, cu un mic truc pe… subiect: Spacer. Spacer – IT comes home.

Și astfel, cum unii se pot gândi la ritualul legării unor șireturi, aleg și eu câteva alte ritualuri, dar de relaxare.

Suntem repetabili în toate, facem și simțim la fel de multe ori.

De pildă, noi, femeile, gătim. Des. Că trebuie, că e-n natura lucrurilor etc. Însă gătitul cu boxe Spacer în încăpere poate duce această acțiune până la bucuria și libertatea în mișcare a degajatului Jamie Oliver.

Spacer – pagina fb

Și dacă boxele, baza sunetului de calitate, pot părea prozaice din punct de vedere masculin în bucătărie, ele își pun în valoare calitățile mult mai bine – recunosc – la filme și jocuri. Cum subiectul zilei este relaxarea, nimeni care deține aparatura minimă necesară nu poate argumenta că nu găsește loc în serile săptămânii de lucru pentru un joc rapid cu cel mic sau o comedie de o sută de minute.

Sau noi, oamenii mari, citim știri. Ne plac, cu siguranță, la cafeaua matinală. Ne impulsionează, ne enervează, ne mai și bucură uneori, cum m-a bucurat pe mine mai devreme închiderea școlilor câteva zile… dar acesta e alt subiect, alt articol. Revenind, cu unele accesorii smartphone adecvate, cititul știrilor devine o plăcere veritabilă.

Sau excursiile. Escapadele organizate sau neorganizate. Cu prietenii, cu familia, în oraș sau în afara lui. Cu trolere sau genți și rucsacuri Spacer, cu mâna goală și cardul în buzunar la o terasă – e primăvară, s-au deschis.

Spacer – pagina fb

Apropo de excursii. Lanterna frontală Spacer, obligatorie în cortul improvizat de sub cearceafuri prin casă, își va atinge potențialul maxim într-un cort real.

Spacer – pagina fb

Nu-s toate produsele Spacer în articolul meu, ci doar cele necesare mie, restul sunt pe site-ul web și pe blogul lor, cu povestea fiecăruia în parte.

Închei glumind, deși nu s-au inventat deloc ca o glumă, recomandându-vă cuburile antistres Spacer. Și noi, oamenii mari, merităm jucării frumoase.

Colaj propriu produse Spacer

Sunt foarte ocupat, nu am timp e cea mai îngustă și inutilă scuză pentru nu vreau a secolului nostru.

Timpul, spațiul și sufletul pus în toate ne aparțin și ni le asumăm. Hai să n-o facem oricum.

________________________

Articolul Timp, spațiu și suflet a fost scris pentru Spring SuperBlog. Sponsor Spacer România.

45 de comentarii

  1. Citindu-te, fermecat de introducerea în subiectul special și deosebit de interesant, de azi, mi-am amintit de „Una pe zi de Matty”, care și el surprindea cititorul de fiecare dată. Dar, pentru mine, chestia cu lanterna frontală Spacer (obligatorie în cortul improvizat de sub cearceafuri prin casă), m-a făcut să-mi doresc neapărat o ieșire cu cortul la vară, desculți, fără șireturi la picioare…!

    Apreciat de 1 persoană

  2. A ieșit foarte, foarte bine! Eram pregătit să-ți povestesc (tot o fac 🙂 ) cum tatăl meu s-a lăsat de fumat (înainte ca eu să mă nasc, desigur) privindu-și chiștocul dintre degete și conștientizând că așa mic și neînsemnat cum se afla, înnădit cu milioanele de alte chiștoace aruncate, ar fi avut o lungime impresionabilă. S-a scârbit de imaginea asta și i-a fost îndeajuns pentru a nu mai fuma de atunci și până în ziua de astăzi, la cei 90 de ani ai lui. Uneori este bine să stai strâmb și să judeci drept. Și încălțându-te pe rând, la ambele picioare, să te bucuri că ai în ce pune pantofii. Sau că ai cu ce te încălța, e și ăsta un aspect. Iar o nouă zi când te trezești, indiferent cum o cheamă și dacă este senină ori încărcată, ar trebui să fie prilej de recunoștință. Am întâlnit oameni care își plângeau de milă și își doreau să moară și „să scape”… Dar am întâlnit și oameni care se bucurau realmente pentru fiecare „încă o zi câștigată”, suferinzi fiind și ei, la rându-le. Chestie de percepție și de atitudine…Îmi place să mă joc și invitația ta mă atrage! Nu știu dacă ai mai participat vreodată la competiție (se poate să fi citit, dar sunt distrat de fel și am uitat), din punctul meu de vedere ai șanse foarte mari fiindcă vii cu un plus de prospețime în idei.

    Apreciat de 1 persoană

    • În toamnă doar, asta e a doua ediție, don’t ask about future 🙂
      Cît despre percepții… puternic tatăl tău. Cinste lui. Eu sînt pe la mijloc, mai număr și zilele cu șireturi legate, doar că mă opresc mereu la timp sau mai schimb încălțămintea… sau, vorba lui Florin, vara umblu desculță 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Issa, articolul tău este, ca de obicei, super! Dar azi chiar nu mă pot abține să nu zis ceva despre „americani”. Issa, să ştii că sunt oameni ca toți oamenii. Nu sunt nici mai frumoşi şi nici mai urâți decât alții; nici mai deştepți şi nici mai ignoranți ca alții. Ar fi totuşi o diferență: trăiesc într-o țară în care aproape toate lucrurile merg normal. A, nu încerc să-ți schimb părerea!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.