– Cîtă istorie ciuntită de foițele lor de staniol, cu pănglicuțe colorate în jurul tulpinelor noastre care-ar trebui să se ridice mîndre și drepte doar deasupra pămîntului să mai ducem în spate…?
Vorbele Crinului Imperial, care se supăra rar și de obicei grăia elegant și neironic despre oricine și orice, străbăteau cîmpul cu amărăciunea unui sfîrșit de ploaie prea scurtă de vară.
Toate florile erau triste de ofrandele anuale la care erau supuse. Tocmai trecuseră de încă una și-și numărau pierderile irecuperabile.
Regina Nopții se îndreptă și-și drese vocea rar folosită, nici ea nu obișnuia să vorbească des sau mult.
– Să facem ceva. Suferim în tăcere de prea mult timp. Acceptăm prea multe experiențe și combinații. Sacrificii inutile care nu mai duc nicăieri și nu mai folosesc nimănui. Uitați-vă la ei. Ne cumpără tot mai mult, dar nu mai cumpără nici măcar zîmbetele de altădată cu prețul nostru.
– Ne-aruncă la gunoi nedesfăcute, șopti o Margaretă sfioasă, conștientă de faptul că nu era niciodată atît de importantă încît să fie cumpărată singură.
– Îmi pun medicamente în apă și-mi bat trupul cu ciocanul, rosti și țanțoșul și tot nemulțumitul Trandafir.
– Ne pun în mijlocul buchețelului fără codițe, doar să părem mai mulți, înghesuiți și fără sevă, plînse și un Ghiocel, cu glas subțire.
– Noi nici pînă la apă nu ajungem de obicei, cîntară suav cîteva Gypsophila în cor.
– Oi fi eu mai fandosită, zise și Laleaua, dar chiar așa, să mă ții într-o vază pînă mă înconvoi de tot și-mi mai atîrnă o petală…!
– Noi ce să mai comentăm, sîntem mînuite mereu brutal și de multe ori aruncate odată cu ambalajul, mîrîiră și Ferigile, conștiente de statutul lor.
– Pe noi ne separă întotdeauna de orice surioare, parc-am fi bolnave, grăi și o Garoafă, venind în fugă și prinzînd subiectul din zbor.
Un murmur însuflețea cîmpul treptat, parcă crescînd în intensitate cu fiecare durere exprimată. Vîntul nici nu-ndrăznea să mai adie, se oprise și el, uimit și-nduioșat în amurgul acela călduț și asculta, scăpînd din cînd în cînd cîte un oftat, ca o boare firavă. Le mîngîia, ar fi vrut să le ajute.
– Opriți-vă, răzbătu iar vocea Crinului Imperial, mai adunată acum, nu-și permitea o abdicare de la principiul responsabilității față de Flori și supărarea lor îl motiva. Să ne gîndim ce putem face.
– Știu eu, strigă o Crizantemă din spate. Mai vorbeam prin grădini verile cu Rhododendronii și cu Daliile. Multe dintre noi sîntem silite să creștem și-n ghivece.
– Și…? Măcar creșteți, aveți viață mai lungă, nu se putu abține catifelatul Mac, despre care nimeni n-ar fi crezut că are năzuințe și doruri. Peste mine fug și mă calcă în picioare toți.
– Da, bine, Macule, dar cred că ai mai multe ode și tablouri decît noi toate laolaltă, parfumară cîteva Frezii aerul cu răspunsul lor.
– … Gata, hai să vedem ideea Crizantemei, încercă Narcisa o împăcare.
– Da, reluă cuvîntul Crizantema, ne-am mai gîndit, dar doar în glumă, de cîteva ori, tot auzind prin curți oamenii cînd ne udă sau ne-aruncă chiștocuri și prostii de-ale lor la rădăcini. Ei fac multe experimente.
– Te oferi tu voluntară? chicoti un pui de Leandru.
– Taci, coloratule, continuă Crizantema. Ei fac experimente pe animale și chiar pe plante. Strecurăm un spion de-ai noștri într-un ghiveci, ghiveciul ajunge într-un laborator, furăm un virus de-acolo, ni-l inoculăm și-apoi, de sărbătorile lor, acționăm masiv…
– Interesant gîndit, concise Crinul, dar cum iese ghiveciul din laborator și ajunge la noi cu virusul?
– Putem să reușim, îi asigură Crizantema.
… Pînă și Vîntul, neclintit de teamă să nu spulbere vreo idee, asculta vrăjit de plan.
– Da, continuă ea, e chiar ușor, vorbim cu fetița savantului. E copil și ne înțelege glasul și dorul și nu ne-a rupt niciodată, nici măcar de curiozitate. Ne va aduce ea ghiveciul.
– Ar mai fi un singur lucru, gîndi tare Regina Nopții. Ce facem cu oamenii buni?
– Oamenii buni nu rup flori, răspunse încet și sec pentru delicatețea ei o Floare-de-nu-mă-uita.
… Și Vîntul, solidar cu toate Florile pămîntului, începu atunci să bată în direcția fetiței care-și încheia joaca la marginea cîmpului, dîndu-i de înțeles printr-un curcubeu de mirosuri că i se va încredința o taină ce avea să schimbe lumea…
„Oamenii buni nu rup flori”… Foarte frumos acest articol cu flori vorbitoare, iar acest pasaj este top… 👏👏👏
ApreciazăApreciază
Trebuia un final grandios și memorabil… Mulțam 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Brrr! Dar chiar așa? Cu fiori de virus, măi Issa? Aproape că am simțit miresmele florilor tale și am fost pe deplin câștigat. De partea lor, firește. Eu nu rup florile, deci… Dar apoi mi-am zis: Stai așa! Păi de cumpărat, nu le cumperi? Haiti!
Fă ceva și îmbunează-le te rog. Tu, care ești din lumea lor… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) stai linistit, n-ajungi să le cumperi, c-o pățesc doar ăia de pun primii mîna pe ele, să le smulgă sau taie…
Nush ce să zic, trebuie negociat crunt cu ele 🙂
ApreciazăApreciază
Ar mai fi ceva, ar putea crește industria de ciocolată, compensatoriu. Aia n-ar conspira niciodată…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos scris, mă miră doar că e înafara concursului; nu te superi, dar mereu ne surprinzi, ori încotro te întorci!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) nu e totul doar reclamă pe lume, deși lumea de azi cam din reclame trăiește 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oamenii…Da’ pâine vrei pe masă, nu?
Doar flori colorate vezi…
I-am adus la o vecină o pâne, da o floare, bre, nu mi-ai adus?! Mânci un cârnat afumat? Mânc! Atunci mâncă și taci!
😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) nu știu exact ce atitudine să înțeleg, dar tot am rîs!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
și eu care credeam că ”nu călcați iarba, fumați-o!” e un mesaj pozitiv.
cel mai mult mi-a plăcut Gypsophila… probabil din cauza numelui :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) aduce-a monstruleț 🙂
Cît am căutat-o, îți dai seama că habar n-aveam cum îi zice…
ApreciazăApreciază
eu habar n-am ce e :)))
mă gândeam la… altceva 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sînt destul de imprevizibile gîndurile tale :)))
Dar te-ajut cu subiectul, dacă tot n-ai înțeles, sînt floricelele alea mici și albe, de umplutură, din absolut fiecare buchet 🙂
ApreciazăApreciază
aoleu… :)) să nu mai spui de buchet că mă apucă frisoanele
ApreciazăApreciază
?? 🙂 ce-ai pățit cu vreun buchet?
ApreciazăApreciază
dacă îl prinde? dacă nu-l scapă? zic așa, gând de viitor…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))))
Oh… nu m-am gîndit, eu l-am aruncat cu mulți ani în urmă…
Viitorul sună bine, parcă era o zicală :))
ApreciazăApreciază
dar connex… nu mai e… connex
ApreciazăApreciază
Nu, e Vodafone :)))
ApreciazăApreciază
:))) e o cale mai simplă… telepatia
ApreciazăApreciază
O, Doamne! Bine că e doar o conspirație literară! Că de s-ar întâmpla în realitate, ar fi bai mare! Acum, eu, Ecoarta, nu umblu cu de-astea şi mi-am învățat elevii cât am putut să țină cu natura. Or fi înțeles ei ceva, dar industria florilor este prea puternică şi este susținută de prea multe obiceiuri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știam eu c-o s-o-ncurc, dar tot m-am lăsat pe firul imaginației pînă la capăt… :)))
Și sper să fiu și iertată de cei dragi, pentru că-i o utopie categorică. Și, mai ales, cea mai inofensivă „industrie puternică” din toate industriile care ne înconjoară.
Neața 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-ai încurcat-o tu, o s-o încurcăm noi toți la un moment dat! Cine nu a priceput, n-o să priceapă în veci! Acum câțiva ani, eram în Olanda şi am vizitat câmpurile cu lalele. Îi poți opri pe oamenii aceia!? In condițiile în care există o bursă a florilor!?
Şi încă ceva: avem libertatea de exprimare! Încă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Adică rupeau lalelele de-acolo?? Ce mizerie, dac-aș glumi cu asta i-aș spune genocid. Trist cît de puțin putem unii.
ApreciazăApreciază
Ei, da, le recoltau cu maşini speciale! Îți dai seama de proporțiile afacerii!? Plus alte maşinării. Nu erau aşa 2- 3 ha, ci mii de hectare. Practic lucrau mai mult maşinile decât oamenii. Dar asta este lumea in care trăim! Suntem prea puțini şi avem voci slăbuțe…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Totul e o afacere… 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apropo… mi-am adus aminte, una dintre cele 6 învățătoare pe care le-a avut cel mic în cls 1-4, singura de care mi-a plăcut, a făcut la un moment dat un gest foarte frumos. După o serbare, singura pe care am apucat-o cu ea, în învălmășeala aia care se creează mereu la sfîrșit și se mai trec granițe, a împărțit la plecare toate florile primite cu noi, mămicile… Nu de asta am plăcut-o, a fost doar gestul final care mi-a arătat că merita și era un om tare bun 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru un copil, la vârsta aceea, au fost prea multe învățătoare! Dar mă bucur că ai întâlnit-o pe cea mai „ecologistă”! Şi pentru că m-ai provocat, îți spun pe scurt o întâmplare reală. În fața şcolii erau vreo 6 tei superbi. Țineau umbră, că aer condiționat nu aveam. Doar că în coroanele lor îşi făceau cuiburile ciorile. Multe. Gălăgioase. Orice încercare de a le alunga eşua. Soluția!? Tăiem teii! Ei, îți dai seama că nu am stat să văd dezastrul. Primăria a aprobat tăierea în toamnă. În cuiburi erau deja pui. Fuga la un atelier de confecții. Cârpe multe. Proiect mare şi gândit pentru un impact major. Mobilizare copii, părinți, colegi. Din cârpe am făcut fulare şi hăinuțe. Am invitat toate şcolile. Am îmbrăcat teii. Le-am cântat. Am spus cât de importanți sunt copacii… I-am salvat…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cît mă bucur pentru ei! Bravo vouă. Știu și eu un plop aici care ajungea la etajul 7 și primăria l-a tăiat pîn-la 4… 😦
Nu la blocul meu, aici doar îi rotunjesc, că iese scandal mare altfel. Dar prin București au fost multe scandaluri cu faptul că primăriile traduceau „toaletare” cu „tăiere”…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Parcă am anticipat un astfel de scenariu, așa că anul acesta nu am mai luat decât flori la ghiveci. De fapt asta a fost și dorința celor pentru care am făcut-o, deci e un pas spre îndreptarea omului, fără viruși. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) ce-mi plac și mie…! Din păcate, și mîțelor le plac. Ba pămîntul, ba frunzele, în funcție de ghiveci și conținutul lui… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mie da-mi flori de pus in glastra. Las ghivecele pentru horticultori-fie ei amatori sau profesionisti. Am primit, la viata mea, si ghivece. Si si-au gasit urgent alti destinatari responsabili, sau au fost duse la serviciu, tot asa, sa aiba grija de ele persoane responsabile. Fratilor, daca vedeti ca omul nu are ghivece cu flori in casa, nu-i dati unul ca sigur ii lipseste… Se va uita la voi ciudat, ce sa faca cu el.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) nu știu dacă asta-i logica pentru care se dăruiesc ghivece, dar am rîs de dimineață…!
ApreciazăApreciază
Io nu-s om bun, că le mai rup… 😦 Și-mi plac și buchetele pe care le primesc de două ori pe an, recunosc. Mea Culpa. Iar când înflorește mălinul, nu-i pot rezista! Da’ să știi Issa, că mie așa mi-a zis mama, trebuie rupt, ca să crească și mai multe flori în anul următor. No! 🙂 Te pup și te îmbrățișez!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))) 🙂
Și eu, cu mare drag… ❤
Nu știu ce e mălinul, știu doar cuvîntul, abia astept să-l văd, îl caut acum. Am mai avut surprize plăcute, să știu separat cuvinte și lucruri, fără să fac legătura între ele pînă nu le văd 🙂
… Mi-ai adus aminte de salcîm, drama numeroaselor flori și frunze de salcîm mîncate de mine! Și probabil nu numai de mine 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 Poate asta te lămurește : https://aurablupu.com/2018/04/25/malin/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu orice risc de a părea oricum, lămurește-mă, te rog… Frumosul mălin e totuna cu feericul liliac…? În dex par sinonime, pe liliac cum să nu-l cunosc…, dar în poze pe net mălinul pare un pom veritabil, iar liliacul e un arbust. Chiar nu pricep și nu vreau să rămîn așa. Și chiar si tu în partea a doua spui de liliac 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa, mălinul este liliacul, la
noi în sat așa-i zice. 🌸 Am încercat să pun și poză, dar
n-am reușit. 😓
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aha 🙂
N-are nimic, a fost o plăcere plimbarea pe la tine din link în link, pînă-n pădurea „mov” 🙂
Tu și Simona sînteți toate numai floare, dar și tare bune, zic că mă iertați pentru „conspirația” mea :))
Îți și vă doresc să nu vă mai „rupă” nimeni niciodată de niciunde ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🌸🌸🌸
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Conspirația florilor. Magnifica alegere a cuvintelor
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am jucat puțin, mulțumesc mult 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos! Iubesc florile și sunt de acord cu planul lor chiar dacă nu mai sunt copilă. Cu dragă inimă le-aș da o mână de ajutor.😃 Să învățăm oamenii să le cumpere cu ghiveci și nu tăiate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos pentru creditul total ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru flori oricând ai sprijinul meu.😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur mult că am fost părtaşă la conspiraţia lor şi că am putut trage cu urechea!
Mulţumim, Issa! Ce fac dacă primesc un buchet? Mă vor cruţa florile? 🙄
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Facem niște ordonanțe de urgență. Vara, ca florile. Pentru Potecuțe only 🤫
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ideea ca cel care doar le primeşte să fie iertat îmi place mult. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))) ele înțeleg mai mult decît credem. Mai ales cînd le punem și muzică frumoasă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumusețe de conspirație!
Să mă ierte florile că mă bucur atât de mult de prezența lor, dar eu chiar le iubesc!
Ei, uite, mai nou, tot cumpăr flori din plastic și textile, și par atât de reale! Nah, acum le place că ne bucurăm de imitații? Sunt curioasă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca și ele-s tare curioase, ce-ar mai bîrfi reușitele (sau ne) asemănărilor!
Dar nu-s supărăcioase decît la extreme. Pînă și trandafirul, cît e el de țepos, că știe ce poate, doar se dă mare 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ar place să primesc flori din ciocolată, iar florile-flori să rămână la locul lor, în grădini, pe pajiști, în ghivece… 😉💖
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-ar fi rea o coaliție cu industria de cacao… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană